3 intrări
36 de definiții
din care- explicative (16)
- morfologice (8)
- relaționale (10)
- etimologice (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȘLEFUIT2, -Ă, șlefuiți, -te, adj. 1. Cizelat, lustruit. ♦ Fig. Manierat, rafinat. 2. (Despre pietre prețioase, cristale) Cu suprafața tăiată în fațete fine care se întretaie între ele. – V. șlefui.
ȘLEFUIT1 s. n. Șlefuire. – V. șlefui.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘLEFUIT1 s. n. Șlefuire. – V. șlefui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șlefuit2, ~ă a [At: TDRG 1439 / Pl: ~iți, ~e / E: șlefui1] 1 (D. obiecte) Care este prelucrat prin frecare, pilire, tăiere sau rindeluire, până la obținerea unor suprafețe netede sau a anumitor forme. 2 (Spc; d. pietre prețioase) Cu suprafața tăiată în fațete fine, care se întretaie între ele. 3 (îvr; îs) Geam ~ Geam mat2. 4 (Fig; d. texte, opere de artă etc.) Finisat cu minuțiozitate Si: cizelat2 (3). 5 (Fig) Care este manierat Si: cultivat2 (5), rafinat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șlefuit1 sn [At: DL / Pl: ~uri / E: șlefui1] 1-4 Șlefuire (1-4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘLEFUIT2, -Ă, șlefuiți, -te, adj. 1. Cizelat, lustruit. ♦ Fig. Manierat, rafinat. 2. (Despre pietre prețioase, cristale) Cu suprafața tăiată în fațele fine care se întretaie între ele. – V. șlefui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘLEFUIT2, -Ă, șlefuiți, -te, adj. 1. Cizelat, lustruit. 2. (Despre pietre prețioase, cristale) Cu suprafața tăiată în fațete fine care se întretaie între ele.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘLEFUIT1 s. n. Șlefuire. Șlefuitul cristalelor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘLEFUI, șlefuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prelucra o suprafață dură prin frecare, pilire, tăiere sau rindeluire, pentru a o netezi sau pentru a-i da o anumită formă; a lustrui. ♦ Fig. A finisa cu minuțiozitate, a cizela, a retușa, un text, o operă de artă etc. ♦ Refl. Fig. (Despre oameni) A deveni rafinat, a se civiliza. 2. A tăia suprafața unei pietre (prețioase) în fațete fine (pentru a-i mări valoarea și strălucirea). – Din germ. schleifen.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șlefui1 [At: CIHAC II, 390 / V: (îvr) slif~, (reg) șlif~ / Pzi: ~esc / E: ger schleifen] 1 vt (C. i. obiecte) A prelucra prin frecare, pilire, tăiere sau rindeluire, pentru a netezi suprafața sau pentru a da o anumită formă. 2 vt (Spc; c. i. pietre prețioase) A tăia în fațete fine (pentru a mări valoarea și strălucirea). 3 vt (Fig; c. i. texte, opere de artă etc.) A finisa cu minuțiozitate Si: a cizela (3). 4-5 vtr (Fig) A face pe cineva să devină sau a deveni manierat, cultivat, rafinat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șlifui v vz șlefui1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘLEFUI, șlefuiesc, vb. IV Tranz. 1. A prelucra o suprafață dură prin frecare, pilire, tăiere sau rindeluire, pentru a o netezi sau pentru a-i da o anumită formă; a lustrui. ♦ Fig. A cizela, a retușa, a perfecționa un text literar. ♦ Refl. Fig. (Despre oameni) A deveni rafinat, a se civiliza. 2. A tăia suprafața unei pietre (prețioase) în fațete fine (pentru a-i mări valoarea și strălucirea). – Din germ. schleifen.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘLEFUI, șlefuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prelucra o suprafață dură (nemetalică) prin frecare, pilire, tăiere sau rindeluire, pentru a o netezi sau pentru a-i da o anumită formă; a netezi, a lustrui. Șlefuiam odată o scară de marmoră. BOTEZ, ȘC. 205. ♦ Fig. (Cu privire la texte literare) A cizela, a retușa, a perfecționa. (Absol.) Poemul meu... înaintează cu pași repezi. În singurătatea de sihastru unde m-am retras, trudesc cîte cincisprezece ceasuri pe zi, șterg, poliesc, șlefuiesc, îndrept, rup, reîncep. ANGHEL-IOSIF, C. L. 160. 2. A tăia suprafața unei pietre (prețioase) în fațete fine (pentru a-i mări valoarea și strălucirea). Pe placa de marmură frumos șlefuită, era săpat cu litere mari aurite, următoarea inscripție... ANGHEL, PR. 138. ◊ (În contexte figurate) Aci sînt giuvaiere ce-mpart cu dărnicie. Cristalizate fost-au de mine-n focul vieții, Și-n apa lor răsfrînt-am minunea tinereții, Iar de-artă șlefuite sînt azi pe vecinicie. MACEDONSKI, O. I 3.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A SE ȘLEFUI mă ~esc intranz. (despre persoane) A-și forma deprinderi de comportare politicoasă; a deveni manierat; a se ciopli; a se civiliza; a se cizela. /<germ. Schleifen
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A ȘLEFUI ~esc tranz. 1) (suprafețe dure) A prelucra prin diverse operații tehnice (pentru a netezi). 2) (pietre scumpe, cristale etc.) A tăia formând multe fațete (pentru a mări strălucirea). 3) fig. (texte) A îmbunătăți prin redactare minuțioasă; a ciopli; a cizela. 4) fig. A face să se șlefuiască. /<germ. Schleifen
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șlefuì v. 1. a netezi, a aclivisi; 2. fig. a polei: a-și șlefui versurile. [Nemț. SCHLEIFEN].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șlefuĭésc v. tr. (rus. šlifovátĭ, a șlefui, d. germ. schleifen, geschliffen, a ascuți, a șlefui). Netezesc cu pila saŭ cu alt lucru aspru (cum e spuma de mare): a șlefui sticla, lemnu. Geamurĭ șlefuite, geamurĭ mate (cețate).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
șlefuit s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
șlefuit s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șlefuit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șlefui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șlefuiesc, 3 sg. șlefuiește, imperf. 1 șlefuiam; conj. prez. 1 sg. să șlefuiesc, 3 să șlefuiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
șlefui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șlefuiesc, imperf. 3 sg. șlefuia; conj. prez. 3 să șlefuiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șlefui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șlefuiesc, imperf. 3 sg. șlefuia; conj. prez. 3 sg. și pl. șlefuiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șlefui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șlefuiesc, conj. șlefuiască)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
șlefuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȘLEFUIT adj. 1. lustruit, netezit, (reg.) leit, (înv.) sclivisit. (Suprafață metalică ~.) 2. v. cizelat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘLEFUIT adj. v. cizelat, manierat, stilat, stilizat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘLEFUIT s. 1. v. șlefuire. 2. netezire, șlefuire. (~ul unei suprafețe metalice.) 3. v. cizelare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘLEFUIT adj. 1. lustruit, netezit, (reg.) leit, (înv.) sclivisit. (Suprafață metalică ~.) 2. cizelat. (Un material dur ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șlefuit adj. v. CIZELAT. MANIERAT. STILAT. STILIZAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘLEFUIT s. 1. lustruire, lustruit, șlefuire, (înv.) sclivisire. (~ unui obiect metalic.) 2. netezire, șlefuire. (~ unei suprafețe metalice.) 3. cizelare, cizelat, șlefuire. (~ unui material dur.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘLEFUI vb. v. civiliza, cizela, cultiva, rafina, stila, stiliza.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘLEFUI vb. 1. a lustrui, (înv. și reg.) a sclivisi. (A ~ un obiect metalic.) 2. a netezi. (A ~ o suprafață metalică.) 3. v. cizela.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șlefui vb. v. CIVILIZA. CIZELA. CULTIVA. RAFINA. STILA. STILIZA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘLEFUI vb. 1. a lustrui, (înv. și reg.) a sclivisi. (A ~ un obiect metalic.) 2. a netezi. (A ~ o suprafață metalică.) 3. a cizela. (~ cu dalta un material.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
șlefui (-uesc, -it), vb. 1. A netezi un perete. – 2. A pili, a poliza. – 3. A lustrui, a glănțui. – Var. șlifui. Germ. schleifen, prin intermediul pol. šlifować (Cihac, II, 390; Borcea 208). – Der. șlefuială, s. f. (lustruit); șlefuitor, s. m. (lustruitor).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a se șlefui pe traseu expr. (intl.) a se iniția sau a se perfecționa în mai multe tipuri de infracțiuni în timpul perioadei de detenție.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
șlefuit, șlefuităadjectiv
-
- 2. (Despre pietre prețioase, cristale) Cu suprafața tăiată în fațete fine care se întretaie între ele. DEX '09 DLRLC
etimologie:
- șlefui DEX '09 DEX '98
șlefuitsubstantiv neutru
- 1. Șlefuire. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: șlefuire
- Șlefuitul cristalelor. DLRLC
-
etimologie:
- șlefui DEX '09 DEX '98
șlefui, șlefuiescverb
- 1. A prelucra o suprafață dură prin frecare, pilire, tăiere sau rindeluire, pentru a o netezi sau pentru a-i da o anumită formă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Șlefuiam odată o scară de marmoră. BOTEZ, ȘC. 205. DLRLC
- 1.1. A finisa cu minuțiozitate un text, o operă de artă etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Poemul meu... înaintează cu pași repezi. În singurătatea de sihastru unde m-am retras, trudesc cîte cincisprezece ceasuri pe zi, șterg, poliesc, șlefuiesc, îndrept, rup, reîncep. ANGHEL-IOSIF, C. L. 160. DLRLC
-
- 1.2. (Despre oameni) A deveni rafinat, a se civiliza. DEX '09 DEX '98
-
- 2. A tăia suprafața unei pietre (prețioase) în fațete fine (pentru a-i mări valoarea și strălucirea). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Pe placa de marmură frumos șlefuită, era săpat cu litere mari aurite, următoarea inscripție... ANGHEL, PR. 138. DLRLC
- Aci sînt giuvaiere ce-mpart cu dărnicie. Cristalizate fost-au de mine-n focul vieții, Și-n apa lor răsfrînt-am minunea tinereții, Iar de-artă șlefuite sînt azi pe vecinicie. MACEDONSKI, O. I 3. DLRLC
-
etimologie:
- schleifen DEX '09 DEX '98