opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘINDRUIRE, șindruiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a șindrui și rezultatul ei. – V. șindrui.

ȘINDRUIRE, șindruiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a șindrui și rezultatul ei. – V. șindrui.

șindruire sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: șindrui] (Reg) Șindrilire.

ȘINDRUI, șindruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A șindrili. – Șindră + suf. -ui.

ȘINDRUI, șindruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A șindrili. – Șindră + suf. -ui.

șindrui vt [At: TOMICI, C. A. 37/20 / Pzi: ~esc / E: șindră + -ui] (Ban; c. i. case, grajduri etc.) A șindrili.

ȘINDRUI, șindruiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A șindrili.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șindruire (reg.) s. f., g.-d. art. șindruirii; pl. șindruiri

șindruire (reg.) s. f., g.-d. art. șindruirii; pl. șindruiri

șindruire s. f., g.-d. art. șindruirii; pl. șindruiri

șindrui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindruiesc, 3 sg. șindruiește, imperf. 1 șindruiam; conj. prez. 1 sg. să șindruiesc, 3 să șindruiască

șindrui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindruiesc, imperf. 3 sg. șindruia; conj. prez. 3 să șindruiască

șindrui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindruiesc, imperf. 3 sg. șindruia; conj. prez. 3 sg. și pl. șindruiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘINDRUI vb. v. șindrili.

șindrui vb. v. ȘINDRILI.

Intrare: șindruire
șindruire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șindruire
  • șindruirea
plural
  • șindruiri
  • șindruirile
genitiv-dativ singular
  • șindruiri
  • șindruirii
plural
  • șindruiri
  • șindruirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: șindrui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șindrui
  • șindruire
  • șindruit
  • șindruitu‑
  • șindruind
  • șindruindu‑
 singular plural
  • șindruiește
  • șindruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șindruiesc
 (să)
  • șindruiesc
  • șindruiam
  • șindruii
  • șindruisem
a II-a (tu)
  • șindruiești
 (să)
  • șindruiești
  • șindruiai
  • șindruiși
  • șindruiseși
a III-a (el, ea)
  • șindruiește
 (să)
  • șindruiască
  • șindruia
  • șindrui
  • șindruise
plural I (noi)
  • șindruim
 (să)
  • șindruim
  • șindruiam
  • șindruirăm
  • șindruiserăm
  • șindruisem
a II-a (voi)
  • șindruiți
 (să)
  • șindruiți
  • șindruiați
  • șindruirăți
  • șindruiserăți
  • șindruiseți
a III-a (ei, ele)
  • șindruiesc
 (să)
  • șindruiască
  • șindruiau
  • șindruiră
  • șindruiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șindruire, șindruirisubstantiv feminin

  • 1. regional Acțiunea de a șindrui și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vezi șindrui DEX '09 DEX '98

șindrui, șindruiescverb

etimologie:
  • Șindră + sufix -ui. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.