opțiuni
  • info

2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘICANARE, șicanări, s. f. Acțiunea de a șicana și rezultatul ei. – V. șicana.

ȘICANARE, șicanări, s. f. Acțiunea de a șicana și rezultatul ei. – V. șicana.

șicanare sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (îvr) ~căn~ / Pl: ~nări / E: șicana] (Pop) Sâcâire.

ȘICANARE, șicanări, s. f. Acțiunea de a șicana și rezultatul ei.

ȘICANARE s.f. Acțiunea de a șicana și rezultatul ei. [< șicana].

ȘICANA, șicanez, vb. I. Tranz. A sâcâi pe cineva pentru lucruri fără importanță, a căuta cuiva pricină, a face șicane; a agasa. – Din fr. chicaner.

ȘICANA, șicanez, vb. I. Tranz. A sâcâi pe cineva pentru lucruri fără importanță, a căuta cuiva pricină, a face șicane; a agasa. – Din fr. chicaner.

șicana [At: BARIȚIU, P. A. II, 653 / V: (înv) ci~, (îvr) ~căna / Pzi: ~nez / E: fr chicaner] 1 vt (Înv; c. i. persoane) A pune în dificultate prin interpretarea insidioasă a unor prevederi legale sau prin specularea unor detalii de procedură. 2 vt (Pop) A deranja pentru lucruri lipsite de importanță, făcând obiecții meschine, ridicând pretenții nejustificate Si: a agasa (2), (pop) a cicăli (3), a sâcâi, (îvr) a șicanarisi. 3 vrr (Îvr) A discuta în contradictoriu, cu insistență, exagerând importanța lucrurilor. 4 vi (Pop; rar) A ridica obiecții neîntemeiate.

șicăna v vz șicana

șicănare sf vz șicanare

ȘICANA, șicanez, vb. I. Tranz. A sîcîi (pe cineva) pentru lucruri fără importanță, a căuta cuiva pricină (fără motiv justificat); a face șicane. Noi nu voim să șicanăm pe Caragiale cu acest sfîrșit. GHEREA, ST. CR. II 144.

ȘICANA vb. I. tr. A face șicane (cuiva), a căuta pricină; a sîcîi. [< fr. chicaner].

ȘICANA vb. tr. a face șicane (cuiva), a căuta pricină; a sâcâi. (< fr. chicaner)

A ȘICANA ~ez 1. tranz. (persoane) A produce șicane; a sâcâi fără motive serioase. 2. intranz. A umbla cu șicane. /<fr. chicaner

șicanà v. 1. a întrebuința șicane sau subtilități; 2. a intenta cuiva un proces fără cuvânt; 3. fig. a necăji pentru nimicuri.

*șicanéz v. tr. (fr. chicaner). Sîcîĭ pin chițibușurĭ, chinuĭesc pin formalitățile legiĭ în paguba dreptățiĭ. Necăjesc p. nimicurĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șicanare s. f., g.-d. art. șicanării; pl. șicanări

șicanare s. f., g.-d. art. șicanării; pl. șicanări

șicanare s. f., g.-d. art. șicanării; pl. șicanări

șicana (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. șicanez, 3 șicanează; conj. prez. 1 sg. să șicanez, 3 să șicaneze

șicana (a ~) vb., ind. prez. 3 șicanează

șicana vb., ind. prez. 1 sg. șicanez, 3 sg. și pl. șicanează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘICANA vb. a sâcâi, (rar) a străgăni, (înv.) a molesta. (Îl ~ cu tot felul de mărunțișuri.)

ȘICANA vb. a sîcîi, (rar) a străgăni, (înv.) a molesta. (Îl ~ cu tot felul de mărunțișuri.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A ȘICANA a băga strâmbe, a-i face cuiva zile amare / fripte, a pune (cuiva) strâmbe, a se ține de capul cuiva.

Intrare: șicanare
șicanare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șicanare
  • șicanarea
plural
  • șicanări
  • șicanările
genitiv-dativ singular
  • șicanări
  • șicanării
plural
  • șicanări
  • șicanărilor
vocativ singular —
plural —
șicănare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șicana
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șicana
  • șicanare
  • șicanat
  • șicanatu‑
  • șicanând
  • șicanându‑
 singular plural
  • șicanează
  • șicanați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șicanez
 (să)
  • șicanez
  • șicanam
  • șicanai
  • șicanasem
a II-a (tu)
  • șicanezi
 (să)
  • șicanezi
  • șicanai
  • șicanași
  • șicanaseși
a III-a (el, ea)
  • șicanează
 (să)
  • șicaneze
  • șicana
  • șicană
  • șicanase
plural I (noi)
  • șicanăm
 (să)
  • șicanăm
  • șicanam
  • șicanarăm
  • șicanaserăm
  • șicanasem
a II-a (voi)
  • șicanați
 (să)
  • șicanați
  • șicanați
  • șicanarăți
  • șicanaserăți
  • șicanaseți
a III-a (ei, ele)
  • șicanează
 (să)
  • șicaneze
  • șicanau
  • șicanară
  • șicanaseră
șicăna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șicanare, șicanărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a șicana și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
  • vezi șicana DEX '09 DEX '98 DN

șicana, șicanezverb

  • 1. A sâcâi pe cineva pentru lucruri fără importanță, a căuta cuiva pricină, a face șicane. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: agasa sâcâi
    • format_quote Noi nu voim să șicanăm pe Caragiale cu acest sfîrșit. GHEREA, ST. CR. II 144. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.