ȘEDINȚOMANIE, s. f. (Ir,). Practică, obicei de a convoca multe ședințe (1), de a prelungi în mod excesiv discuțiile din cadrul acestora. – Ședință + manie.

ședințomanie sf [At: IORDAN, L. R. 321 / Pl: ~ii / E: ședință + manie] (Rar; irn) 1 Obicei de a convoca multe ședințe (1). 2 Obicei de a prelungi în mod excesiv discuțiile din cadrul ședințelor (1).

ȘEDINȚOMANIE s. f. (Ir.) Practică, obicei de a convoca multe ședințe (1), de a prelungi în mod excesiv discuțiile din cadrul acestora. – Ședință + manie.

ȘEDINȚOMANIE s.f. (Peior.) Mania ședințelor. [< ședință + manie].

ȘEDINȚOMANIE f. Obicei de a convoca multe ședințe inutile. /ședință + -manie

ședințomanie s. f., art. ședințomania, g.-d. ședințomanii, art. ședințomaniei

ședințomanie s. f., art. ședințomania, g.-d. ședințomanii, art. ședințomaniei

ședințomanie s. f., art. ședințomania, g.-d. ședințomanii, art. ședințomaniei

ședințomanie s. f. sg. obiceiul de a convoca multe ședințe, de a prelungi în mod excesiv discuțiile din cadrul acestora