opțiuni
  • info

2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘARJARE, șarjări, s. f. Acțiunea de a șarja și rezultatul ei. – V. șarja.

ȘARJARE, șarjări, s. f. Acțiunea de a șarja și rezultatul ei. – V. șarja.

șarjare sf [At: IBRĂILEANU, S. 56 / Pl: ~jări / E: șarja] Înfățișare a unui personaj literar, a unei situații etc. într-o formă caricaturală.

ȘARJARE, șarjări, s. f. Acțiunea de a șarja și rezultatul ei; deformare caricaturală, exagerare. Șarjarea lui Rică și felul șarjării este expresia aversiunii lui Caragiale pentru personagiul său. IBRĂILEANU, S. 56. ♦ Atacare impetuoasă a inamicului de către cavalerie, cu sabia sau cu lancea.

ȘARJA, șarjez, vb. I. 1. Intranz. A înfățișa ceva într-o formă caricaturală; a exagera. 2. Tranz. (Despre trupe de cavalerie) A ataca cu violență (călare, cu sabia sau cu lancea). – Din fr. charger.

șarja vt [At: BARCIANU / Pzi: ~jez / E: fr charger] 1 (D. cavalerie) A ataca, în goana cailor, cu violență (cu sabia sau cu lancea). 2 (Frî; rar; c. i. persoane) A însărcina (cu o misiune). 3 (C. i. personaje literare, situații etc.) A înfățișa într-o formă caricaturală, exagerată. 4 (Rar; c. i. arme de foc) A încărca.

ȘARJA, șarjez, vb. I. 1. Intranz. A înfățișa ceva într-o formă caricaturală; a exagera. 2. Tranz. (Despre trupe de cavalerie) A ataca cu violență (călare, cu sabia sau cu lancea); – Din fr. charger.

ȘARJA, șarjez, vb. I. 1. Intranz. A înfățișa ceva într-o formă caricaturală, a exagera (în redarea unui personaj, a unei idei etc.), a cădea în exagerare. În Muza de la Burdujeni, C. Negruzzi, ca și Alecsandri în «teatrul» său, se arată critic, șarjînd însă, ca și Alecsandri. IBRĂILEANU, SP. CR. 110. 2. Tranz. (Despre trupe de cavalerie) A ataca violent (folosind arme albe). Escadroane de jandarmi călări șarjează manifestațiile șomerilor. C. PETRESCU, O. P. II 191.

ȘARJA vb. I. 1. tr. (Mil.) A ataca puternic, cu avînt (mai ales călare, cu sabia sau cu lancea). 2. intr. A înfățișa ceva într-o formă caricaturală; a exagera. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jînd. / < fr. charger].

ȘARJA vb. I. tr. a efectua o șarjă (I, 1). II. intr. a înfățișa (ceva) într-o formă caricaturală, exagerată. (< fr. charger)

A ȘARJA ~ez tranz. 1) (situații, persoane etc.) A prezenta în formă de șarjă. 2) înv. (despre cavalerie) A efectua o șarjă. /<fr. charger

șarjà v. 1. a încărca o armă de foc; 2. a ataca cu impetuozitate.

*șarjez v. tr. (fr. charger. V. încarc). Atac impetuos, năvălesc cu furie, mă arunc cu toată greutatea: călărimea șarjă dușmanu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șarjare s. f., g.-d. art. șarjării; pl. șarjări

șarjare s. f., g.-d. art. șarjării; pl. șarjări

șarjare s. f., g.-d. art. șarjării; pl. șarjări

șarja (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. șarjez, 3 șarjează, 1 pl. șarjăm; conj. prez. 1 sg. să șarjez, 3 să șarjeze; ger. șarjând

șarja (a ~) vb., ind. prez. 3 șarjează, 1 pl. șarjăm, imperf. 3 sg. șarja; ger. șarjând

șarja vb., prez. 1 sg. șarjez, 3 sg. și pl. șarjează, 1 pl. șarjăm; conj. prez. 3 sg. și pl. șarjeze; ger. șarjând

șarja (ind. prez. 3 sg. și pl. șarjează, 1 pl. șarjăm, ger. șarjînd)

Intrare: șarjare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șarjare
  • șarjarea
plural
  • șarjări
  • șarjările
genitiv-dativ singular
  • șarjări
  • șarjării
plural
  • șarjări
  • șarjărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: șarja
verb (VT203)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șarja
  • șarjare
  • șarjat
  • șarjatu‑
  • șarjând
  • șarjându‑
 singular plural
  • șarjează
  • șarjați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șarjez
 (să)
  • șarjez
  • șarjam
  • șarjai
  • șarjasem
a II-a (tu)
  • șarjezi
 (să)
  • șarjezi
  • șarjai
  • șarjași
  • șarjaseși
a III-a (el, ea)
  • șarjează
 (să)
  • șarjeze
  • șarja
  • șarjă
  • șarjase
plural I (noi)
  • șarjăm
 (să)
  • șarjăm
  • șarjam
  • șarjarăm
  • șarjaserăm
  • șarjasem
a II-a (voi)
  • șarjați
 (să)
  • șarjați
  • șarjați
  • șarjarăți
  • șarjaserăți
  • șarjaseți
a III-a (ei, ele)
  • șarjează
 (să)
  • șarjeze
  • șarjau
  • șarjară
  • șarjaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șarjare, șarjărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a șarja și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Deformare caricaturală. DLRLC
      sinonime: exagerare
      • format_quote Șarjarea lui Rică și felul șarjării este expresia aversiunii lui Caragiale pentru personagiul său. IBRĂILEANU, S. 56. DLRLC
    • 1.2. Atacare impetuoasă a inamicului de către cavalerie, cu sabia sau cu lancea. DLRLC
etimologie:
  • vezi șarja DEX '09 DEX '98

șarja, șarjezverb

  • 1. intranzitiv A înfățișa ceva într-o formă caricaturală. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: exagera
    • format_quote În Muza de la Burdujeni, C. Negruzzi, ca și Alecsandri în «teatrul» său, se arată critic, șarjînd însă, ca și Alecsandri. IBRĂILEANU, SP. CR. 110. DLRLC
  • 2. tranzitiv (Despre trupe de cavalerie) A ataca cu violență (călare, cu sabia sau cu lancea). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: ataca
    • format_quote Escadroane de jandarmi călări șarjează manifestațiile șomerilor. C. PETRESCU, O. P. II 191. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.