12 definiții pentru șănțui
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȘĂNȚUI, șănțuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A săpa un șanț; a înconjura (un loc) cu un șanț. 2. Refl. A lua forma unui șanț. ♦ Tranz. și refl. P. anal. (Rar; despre piele, obraz etc.) A (se) zbârci, a (se) încreți. – Șanț + suf. -ui.
șănțui [At: URECHE, ap. LET. I, 196/5 / Pzi: ~esc / E: șanț1 + -ui] 1-2 vtr (Mil; înv) A (se) înconjura cu șanțuri1 (1), cu fortificații. 3 vr (Mil; înv) A se adăposti în șanțuri1 (2). 4 vt A marca (un loc) cu șanțuri1 (4). 5 vt (Îvr) A săpa adânc cu sapa, cu cazmaua etc. 6 vr A lua forma unui șanț1 (4). 7-8 vtr (Pan; rar; d. piele, obraz etc.) A (se) zbârci.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘĂNȚUI, șănțuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A săpa un șanț; a înconjura (un loc) cu șanț. 2. Refl. A lua forma unui șanț. ♦ Tranz. și refl. P. anal. (Rar; despre piele, obraz etc.) A (se) zbârci, a (se) încreți. – Șanț + suf. -ui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘĂNȚUI, șănțuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A săpa un șanț; a înconjura (un loc) cu șanț. ♦ Refl. Fig. A se adînci în formă de șanț. Brazda dintre sprîncene se șănțuise acum atît de adînc, încît amicul său. s-ar fi aflat îndrituit a crede că s-au abătut asupră-i toate urgiile biblice. C. PETRESCU, A. R. 17.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A ȘĂNȚUI ~iesc tranz. 1) (terenuri, suprafețe etc.) A săpa făcând șanțuri. 2) A înconjura cu șanț. 3) fig. rar (fața, obrazul, pielea etc.) A face să se șănțuiască, să aibă riduri; a brăzda. /șanț + suf. ~ui
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE ȘĂNȚUI se ~iește intranz. 1) A căpăta forma unui șanț. 2) (fața, pielea etc.) A căpăta riduri. /șanț + suf. ~ui
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șănțuì v. 1. a săpa un șanț; 2. a se înconjura cu șanțuri: Mihaiu se șănțui bine BĂLC.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șănțuĭésc v. tr. (d. șanț. Cp. cu sat). Înconjor cu șanț: a șănțui via. V. refl. Mă înconjor cu șanț, mă întăresc cu retranșamente. – Și șe- (vest și vechĭ).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
șănțui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șănțuiesc, 3 sg. șănțuiește, imperf. 1 șănțuiam; conj. prez. 1 sg. să șănțuiesc, 3 să șănțuiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
șănțui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șănțuiesc, imperf. 3 sg. șănțuia; conj. prez. 3 să șănțuiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șănțui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șănțuiesc, impref. 3 sg. șănțuia; conj. prez. 3 sg. și pl. șănțuiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
șănțui, șănțuiesc v. t. (intl.) a tăia, a spinteca (pe cineva) cu cuțitul.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
șănțui, șănțuiescverb
- 1. A săpa un șanț; a înconjura (un loc) cu șanț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 2. A lua forma unui șanț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 2.1. (Despre piele, obraz etc.) A (se) zbârci, a (se) încreți. DEX '09 DEX '98
- Brazda dintre sprîncene se șănțuise acum atît de adînc, încît amicul său. s-ar fi aflat îndrituit a crede că s-au abătut asupră-i toate urgiile biblice. C. PETRESCU, A. R. 17. DLRLC
-
-
etimologie:
- Șanț + sufix -ui. DEX '09 DEX '98