2 intrări
30 de definiții
din care- explicative (20)
- morfologice (7)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȘTANȚĂ, ștanțe, s. f. 1. Unealtă-dispozitiv formată dintr-un poanson și o placă tăietoare, folosită pentru prelucrarea, prin deformare plastică și prin tăiere, a pieselor din tablă, mase plastice etc. 2. Unealtă folosită la gravarea prin presiune a unui model, a unei mărci, a unei cifre etc. pe suprafața unei piese. [Var.: stanță s. f.] – Din germ. Stanze.
ȘTANȚĂ, ștanțe, s. f. 1. Unealtă-dispozitiv formată dintr-un poanson și o placă tăietoare, folosită pentru prelucrarea, prin deformare plastică și prin tăiere, a pieselor din tablă, mase plastice etc. 2. Unealtă folosită la gravarea prin presiune a unui model, a unei mărci, a unei cifre etc. pe suprafața unei piese. [Var.: stanță s. f.] – Din germ. Stanze.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ștanță sf [At: NICA, L. VAM. 227 / V: (rar) st~ / Pl: ~țe / E: ger Stanze] 1 Unealtă-dispozitiv formată dintr-un poanson și o placă tăietoare, folosită la tăierea dintr-o dată a întregului contur al unei piese Si: șnit (5). 2 Unealtă folosită la fasonarea prin deformare plastică prin presiune a unor materiale Si: șnit (6). 3 Unealtă folosită la gravarea prin presiune a unui model, a unei cifre etc. pe suprafața unei piese sau a unui produs finit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘTANȚĂ, ștanțe, s. f. Unealtă compusă din două piese cu muchii tăioase, montate într-o presă sau într-o mașină specială, cu ajutorul căreia se taie (fără așchiere) obiecte de aceeași formă dintr-un material (aflat de obicei sub formă de placă sau bandă); p. ext. unealtă compusă din două piese asociate, care se folosește la diferite operații de tăiere și de fasonare prin deformarea plastică a unui material. – Variantă: stanță s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘTANȚĂ s.f. Unealtă cu o muchie tăioasă sau avînd la un capăt un model în relief, care se folosește pentru ștanțarea pieselor. [Var. stanță s.f. / < germ. Stanze].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘTANȚĂ s. f. unealtă cu o muchie tăioasă sau având la un capăt un model în relief, pentru ștanțarea pieselor. (< germ. Stanze)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ȘTANȚĂ ~e f. 1) Unealtă formată dintr-o piesă și o placă tăietoare, folosită la prelucrarea obiectelor din tablă prin deformare plastică. ~ de perforat. 2) Unealtă folosită la imprimarea sub presiune a unui model pe suprafața unei piese. [G.-D. ștanței] /<germ. Stanze
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STANȚA vb. I v. ștanța.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STANȚA vb. I v. ștanța.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STANȚĂ2 s. f. v. ștanță.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STANȚĂ2 s. f. v. ștanță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
ȘTANȚA, ștanțez, vb. I. Tranz. 1. A fasona sau a tăia obiecte de metal sau de mase plastice, în curs de prelucrare, cu ajutorul unei ștanțe (1); a ștănțui. 2. A grava prin presiune un model, o cifră etc. cu ajutorul unei ștanțe (2). [Var.: stanța vb. I] – Din germ. stanzen.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘTANȚA, ștanțez, vb. I. Tranz. 1. A fasona sau a tăia obiecte de metal sau de mase plastice, în curs de prelucrare, cu ajutorul unei ștanțe (1); a ștănțui. 2. A grava prin presiune un model, o cifră etc. cu ajutorul unei ștanțe (2). [Var.: stanța vb. I] – Din germ. stanzen.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stanța v vz ștanța
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stanță2 sf vz ștanță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ștanța vt [At: NOM. MIN. I, 100 / V: (rar) st~ / Pzi: ~țez / E: ger stanzen] 1 (C. i. obiecte de metal sau de mase plastice în curs de prelucrare) A tăia cu ștanța (1) Si: a ștănțui (1). 2 (C. i. obiecte de metal sau de mase plastice în curs de prelucrare) A fasona cu ajutorul ștanței (2) Si: a ștănțui (2). 3 (C. i. obiecte de metal, produse finite etc.) A grava prin presiune un model, o cifră etc. cu ajutorul ștanței (3) Si: a ștănțui (3). 4 (C. i. pelicule cinematografice) A supune operației de imprimare mecanică a subtitlurilor Si: a ștănțui (4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STANȚA vb. I v. stanța.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STANȚĂ1 s. f. v. ștanță.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘTANȚA, ștanțez, vb. I. Tranz. A fasona la cald sau la rece, fără așchiere, obiecte de aceeași formă, prin tăierea cu ștanța a unui material sau prin deformarea lui plastică cu ajutorul unor matrițe. – Variantă: stanță vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STANȚA vb. I. v. ștanța.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STANȚĂ1 s.f. v. ștanță.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘTANȚA vb. I. tr. 1. A tăia simultan întregul contur al unei piese prin forfecare cu ajutorul unei ștanțe. 2. A imprima o marcă sau o cifră pe suprafața unei piese. ♦ (Cinem.) A imprima mecanic subtitlurile pe filme. [Var. stanța vb. I. / < germ. stanzen].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘTANȚA vb. tr. 1. a tăia simultan întregul contur al unei piese cu ajutorul unei ștanțe. 2. a imprima prin presiune o marcă sau o cifră pe suprafața unei piese. ◊ (cinem.) a imprima mecanic subtitlurile pe filme. (< germ. stanzen)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A ȘTANȚA ~ez tranz. 1) (materiale dure) A tăia (sub presiune) cu ștanța. 2) (modele, cifre etc.) A grava prin presiune (pe supratața unor piese). /<germ. Stanzen
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ștanță (unealtă) s. f., g.-d. art. ștanței; pl. ștanțe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ștanță (unealtă) s. f., g.-d. art. ștanței; pl. ștanțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ștanță (tehn.) s. f., g.-d. art. ștanței; pl. ștanțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ștanță
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
ștanța (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ștanțez, 3 ștanțează; conj. prez. 1 sg. să ștanțez, 3 să ștanțeze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ștanța (a ~) vb., ind. prez. 3 ștanțează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ștanța vb., ind. prez. 1 sg. ștanțez, 3 sg. și pl. ștanțează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȘTANȚĂ s. (TEHN.) 1. tipar. (~ pentru baterea monedelor.) 2. (rar) șnit. (~ pentru piese de tablă.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘTANȚĂ s. (TEHN.) 1. tipar. (~ pentru baterea monedelor.) 2. (rar) șnit. (~ pentru piese de tablă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘTANȚA vb. (TEHN.) a ștănțui.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
ștanță, ștanțesubstantiv feminin
- 1. Unealtă-dispozitiv formată dintr-un poanson și o placă tăietoare, folosită pentru prelucrarea, prin deformare plastică și prin tăiere, a pieselor din tablă, mase plastice etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Ștanță de perforat. NODEX
-
- 2. Unealtă folosită la gravarea prin presiune a unui model, a unei mărci, a unei cifre etc. pe suprafața unei piese. DEX '09 DEX '98 NODEX
etimologie:
- Stanze DEX '09 DEX '98 DN
ștanța, ștanțezverb
- 1. A fasona sau a tăia obiecte de metal sau de mase plastice, în curs de prelucrare, cu ajutorul unei ștanțe (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: ștănțui
-
- 2.1. A imprima mecanic subtitlurile pe filme. DN
-
etimologie:
- stanzen DEX '09 DEX '98 DN