ÎNZECIT, -Ă, înzeciți, -te, adj. De zece ori mai mare sau mai mult; p. ext. mult mai mult, mult mai mare. – V. înzeci.

înzecit², ~ă [At: BELDIMAN, TR. 85/34 / Pl: ~iți, ~e / E: înzeci] 1-4 a, av (Care este) de zece ori (mai mare sau) mai mult. 5-6 a, av (Pex) (Care este) mult mai mult. 7-8 a, av (Care este) mult mai mare. 9 a (Îlav) ~ și însutit De foarte multe ori pe atât.

înzecit¹ sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: înzeci] 1-3 Înzecire (1-3).

ÎNZECIT, -Ă, înzeciți, -te, adj. De zece ori mai mare, mai mult; p. ext. mult mai mult, mult mai mare. – V. înzeci.

ÎNZECIT, -Ă, înzeciți, -te, adj. De zece ori mai mare, mai numeros; p. ext. sporit, crescut peste măsură. Vîntul zbuciuma frunzișul și prin stînci, la cotituri, Fioros scotea-n durere muget cu-nzecite guri. COȘBUC, P. I 317. ◊ (Adverbial) Leșii... într-un număr înzecit mai mare decît romînii îi învinse. ISPIRESCU, M. V. 54.

înzecit a. de zece ori mai mare.

înzecít, -ă adj. Mărit, augmentez de zece orĭ. Adv. Această sumă e înzecit maĭ mare de cît aceĭa.

ÎNZECI, înzecesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face sau a deveni de zece ori mai mare, mai mult; p. ext. a (se) mări mult. – În + zece.

înzeci vtr [At: DELAVRANCEA, ap. TDRG / Pzi: ~cesc / E: în- + zece] 1-4 A (se) face de zece ori (mai mare sau) mai numeros. 5-6 (Pex) A (se) mări mult.

ÎNZECI, înzecesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face sau a deveni de zece ori mai mare, p. ext. a (se) mări mult. – În + zece.

ÎNZECI, înzecesc, vb. IV. Tranz. A mări de zece ori, a înmulți cu zece; p. ext. a mări mult, a spori. Tu stai acasă și-ți înzecești averea, în timp ce flăcăul ista sărac îi dus la moarte. CAMILAR, N. I 267. Cînd îmi aduceam aminte de tine, parcă mi se răsucea un pumnal în coșul pieptului... îmi înzecea puterile și hotărîrea. CAMIL PETRESCU, T. II 243. Fiecare clipă de așteptare îi înzecea bătăile inimii. BUJOR, S. 46.

A ÎNZECI ~esc tranz. A face să se înzecească. /în + zece

A SE ÎNZECI pers. 3 se ~ește intranz. A se mări de zece (sau de mai multe zeci de) ori. /în + zece

înzecésc v. tr. Fac de zece orĭ maĭ mare.

înzecit adj. m., pl. înzeciți; f. înzecită, pl. înzecite

*înzecit adj. m., pl. înzeciți; f. înzecită, pl. înzecite

înzecit adj. m., pl. înzeciți; f. sg. înzecită, pl. înzecite

înzeci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înzecesc, 3 sg. înzecește, imperf. 1 înzeceam; conj. prez. 1 sg. să înzecesc, 3 să înzecească

înzeci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înzecesc, imperf. 3 sg. înzecea; conj. prez. 3 să înzecească

înzeci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înzecesc, imperf. 3 sg. înzecea; conj. prez. 3 sg. și pl. înzecească