2 intrări
39 de definiții
din care- explicative (28)
- morfologice (6)
- relaționale (5)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNVEȘMÂNTAT, -Ă, înveșmântați, -te, adj. Îmbrăcat2 (cu solemnitate). [Var.: învesmântat, -ă, învestmântat, -ă adj.] – V. înveșmânta.
ÎNVEȘMÂNTAT, -Ă, înveșmântați, -te, adj. Îmbrăcat2 (cu solemnitate). [Var.: învesmântat, -ă, învestmântat, -ă adj.] – V. înveșmânta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înveșmântat2, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. II, 73 / V: ~esm~, ~estm~, ~ștm / Pl: ~ați, ~e / E: înveșmânta] 1 Acoperit cu veșminte Si: îmbrăcat, înveștit2 (1). 2 Îmbrăcat cu haine de gală pentru o festivitate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înveșmântat1 sn [At: DA ms / V: ~esm~, ~estm~, ~ștm~ / E: înveșmânta] 1-2 Înveșmântare (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVESMÂNTA vb. I v. înveșmânta.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVESMÂNTA vb. I v. înveșmânta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNVESMÂNTAT, -Ă, adj. v. înveșmântat.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVESMÂNTAT, -Ă, adj. v. înveșmântat.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNVESTMÂNTA vb. I v. înveșmânta.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVESTMÂNTA vb. I v. înveșmânta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNVESTMÂNTAT, -Ă adj. v. înveșmântat.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVESTMÂNTAT, -Ă adj. v. înveșmântat.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNVEȘMÂNTA, înveșmântez, vb. I. Tranz. A îmbrăca pe cineva, a pune cuiva un veșmânt (cu pompă, în vederea unei solemnități, a unui ritual etc.). ◊ Refl. S-a înveșmântat în grabă. [Prez. ind. și: înveșmânt. – Var.: învesmânta, învestmânta vb. I] – În + veșmânt.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
învesmânta v vz înveșmânta
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
învesmântat1 sn vz înveșmântat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
învesmântat2, ~ă a vz înveșmântat2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
învestmânta v vz înveșmânta
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
învestmântat2, ~ă a vz înveșmântat2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
învestmântat1 sn vz înveșmântat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înveșmânta [At: BĂLCESCU, M. V. 597 / V: ~esm~, ~estm~, ~ștm~ / Pzi: ~mânt, ~tez / E: în + veșmânt] 1-2 vtr A (se) îmbrăca. 3 vt A pune cuiva un veșmânt de gală în vederea unei solemnități, a unui ritual etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înveștmânta v vz înveșmânta
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înveștmântat1 sn vz înveșmântat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înveștmântat2, ~ă a vz înveșmântat2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVEȘMÂNTA, înveșmânt, vb. I. Tranz. A îmbrăca pe cineva, a pune cuiva un veșmânt (cu pompă, în vederea unei solemnități, a unui ritual etc.). ◊ Refl. S-a înveșmântat în grabă. [Prez. ind. și: înveșmântez. – Var.: învesmânta, învestmânta vb. I] – În + veșmânt.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNVESMÎNTA vb. I v. înveșmînta.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNVESTMÎNTA vb. I v. înveșmînta.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNVEȘMINTA vb. I v. înveșmînta.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNVEȘMÎNTA, înveșmînt și înveșmîntez, vb. I. Tranz. A îmbrăca, a pune un veșmînt (cu pompă, în vederea sau în cadrul unei solemnități, al unui ritual etc.). Istoria ne arată că Costantin I, la 1654, înveșmîntă pe căpitanii dorobanților și călărașilor cu frenghii, cu coftirii (= stofe scumpe orientale) și cu atlaz. BĂLCESCU, O. I 17. ◊ Fig. Un curcubeu bătînd în apele trandafirului îl învăluia și-l înveșmînta în niște mantii împărătești. CAMILAR, T. 140. – Variante: învesmînta (MACEDONSKI, O. I 195), învestmînta (NEGRUZZI, S. I 338), înveșminta (STANCU, D. 136) vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNVEȘMÎNTAT, -Ă, înveșmîntați, -te, adj. Îmbrăcat, acoperit cu veșminte. A mea virtute Rîde de ostașii voștri cu fier înveșmîntați. NEGRUZZI, S. II 73.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A ÎNVEȘMÂNTA ~ez tranz. A îmbrăca în veșminte speciale (cu ocazia unei solemnități). /în + veșmânt
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
învestmântà v. a pune vestminte, a îmbrăca.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înveșmântà v. a îmbrăca: privitori, bine înveșmântați FIL. [V. învestmântà].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înveșmîntéz v. tr. (d. veșmînt). Pun veșmînt, îmbrac. V. refl. Îmĭ pun veșmintele: preuțiĭ s’aŭ înveșmîntat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
înveșmântat adj. m., pl. înveșmântați; f. sg. înveșmântată, pl. înveșmântate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
!înveșmânta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înveșmântez, 3 înveșmântează; conj. prez. 1 sg. să înveșmântez, 3 să înveșmânteze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
înveșmânta (a ~) vb., ind. prez. 3 înveșmântează/înveșmântă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înveșmânta vb., ind. prez. 1 sg. înveșmânt, 3 sg. și pl. înveșmântează/înveșmântă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înveșmînta
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
înveșmânt, -minți 2.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNVEȘMÂNTAT adj. v. îmbrăcat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Înveșmântat ≠ nud
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNVEȘMÂNTA vb. v. îmbrăca.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNVEȘMÎNTA vb. a se echipa, a se îmbrăca, (înv. si reg.) ) a se învește. (Ne-am ~ cu toții și am plecat.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNVEȘMÎNTAT adj. echipat, îmbrăcat, (înv.) învăscut. (Persoană ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT3) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT3) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT3) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT3) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
înveșmântat, înveșmântatăadjectiv
-
- A mea virtute Rîde de ostașii voștri cu fier înveșmîntați. NEGRUZZI, S. II 73. DLRLC
-
etimologie:
- înveșmânta DEX '09 DEX '98
înveșmânta, înveșmântez / înveșmânta, înveșmântverb
- 1. A îmbrăca pe cineva, a pune cuiva un veșmânt (cu pompă, în vederea unei solemnități, a unui ritual etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: îmbrăca
- Istoria ne arată că Costantin I, la 1654, înveșmîntă pe căpitanii dorobanților și călărașilor cu frenghii, cu coftirii (= stofe scumpe orientale) și cu atlaz. BĂLCESCU, O. I 17. DLRLC
- Un curcubeu bătînd în apele trandafirului îl învăluia și-l înveșmînta în niște mantii împărătești. CAMILAR, T. 140. DLRLC
- S-a înveșmântat în grabă. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- În + veșmânt DEX '09 DEX '98