8 definiții pentru învăluitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNVĂLUITOR, -OARE, învăluitori, -oare, adj. 1. Care înfășoară, învelește, acoperă; care cuprinde, care înconjoară din toate părțile. 2. (Mil.) Care încercuiește, care împresoară inamicul. [Pr.: -lu-i-] – Învălui + suf. -tor.
învăluitor, ~oare [At: ANON. CAR. / P: ~lu~i~ / Pl: ~i, ~oare / E: învălui + -(i)tor] 1 a Care acoperă cu un văl. 2 Care copleșește. 3 Care împresoară. 4 sf (Rar) Învelitoare (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVĂLUITOR, -OARE, învăluitori, -oare, adj. 1. Care înfășoară, învelește, acoperă; care cuprinde, care înconjură din toate părțile. 2. (Mil.) Care încercuiește, care împresoară inamicul. [Pr.: -lu-i-] – Învălui + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNVĂLUITOR, -OARE, învăluitori, -oare, adj. 1. Care învăluie, înfășoară, învelește, acoperă; p. ext. care ocrotește, ocrotitor; blînd, domol. La glasul acela învăluitor al sfințitului Amfilohie, comisul Simion își simți inima bătînd. SADOVEANU, F. J. 344. Nu doresc altceva decît iubirea ta lîngă mine... învăluitoare. CAMIL PETRESCU, T. II 271. Era înăltuță, delicată și avea niște ochișori verzi cu luciri umede învăluitoare. REBREANU, R. I 181. 2. (Mil.) Care acționează asupra flancului și spatelui inamic; care înconjură, împresoară. Coloana din dreapta începe foarte prudentă lupta pentru ca să dea timp navelor învăluitoare să ajungă în poziție de tragere. CAMIL PETRESCU, T. II 175. – Pronunțat: -lu-i-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNVĂLUITOR ~oare (~ori, ~oare) 1) Care învăluie. 2) mil. Care înconjoară pe inamic din toate părțile. /a învălui + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
învăluitor (desp. -lu-i-) adj. m., pl. învăluitori; f. sg. și pl. învăluitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
învăluitor (-lu-i-) adj. m., pl. învăluitori; f. sg. și pl. învăluitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
învăluitor adj. m., pl. învăluitori; f. sg. și pl. învăluitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -lu-i-tor
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
învăluitor, învăluitoareadjectiv
- 1. Care înfășoară, învelește, acoperă; care cuprinde, care înconjură din toate părțile. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- La glasul acela învăluitor al sfințitului Amfilohie, comisul Simion își simți inima bătînd. SADOVEANU, F. J. 344. DLRLC
- Nu doresc altceva decît iubirea ta lîngă mine... învăluitoare. CAMIL PETRESCU, T. II 271. DLRLC
- Era înăltuță, delicată și avea niște ochișori verzi cu luciri umede învăluitoare. REBREANU, R. I 181. DLRLC
-
- 2. Care încercuiește, care împresoară inamicul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Coloana din dreapta începe foarte prudentă lupta pentru ca să dea timp navelor învăluitoare să ajungă în poziție de tragere. CAMIL PETRESCU, T. II 175. DLRLC
-
etimologie:
- Învălui + sufix -tor. DEX '09 DEX '98