opțiuni
  • info

6 definiții pentru învăluială

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVĂLUIALĂ, învăluieli, s. f. (Înv.) 1. Învălmășeală, îmbulzeală. 2. Fig. (Rar) Necaz, supărare; p. ext. asuprire. – Învălui + suf. -eală.

ÎNVĂLUIALĂ, învăluieli, s. f. (Înv.) 1. Învălmășeală, îmbulzeală. 2. Fig. (Rar) Necaz, supărare; p. ext. asuprire. – Învălui + suf. -eală.

învăluială sf [At: LB / Pl: ~ieli, (înv) ~le, ~iele / E: învălui + -eală] (Înv) 1 Îmbulzeală. 2 (Rar; fig) Supărare. 3 (Rar; fig) Asuprire. 4 (Îe) A face cuiva ~ A incomoda.

ÎNVĂLUIALĂ, învăluieli, s. f. (Învechit și arhaizant) 1. Învălmășeală, îmbulzeală. Tocma într-acea învăluială Străjile s-aud strîgînd. BUDAI-DELEANU, Ț. 274. 2. Necaz, neajuns, supărare; p. ext. asuprire. Bine ar fi să nu se facă săracului învăluială. CAMILAR, N. II 295.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

învăluială (înv.) s. f., g.-d. art. învăluielii; pl. învăluieli

învăluială (înv.) s. f., g.-d. art. învăluielii; pl. învăluieli

învăluială s. f., g.-d. art. învăluielii; pl. învăluieli

Intrare: învăluială
învăluială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învăluială
  • ‑nvăluială
  • învăluiala
  • ‑nvăluiala
plural
  • învăluieli
  • ‑nvăluieli
  • învăluielile
  • ‑nvăluielile
genitiv-dativ singular
  • învăluieli
  • ‑nvăluieli
  • învăluielii
  • ‑nvăluielii
plural
  • învăluieli
  • ‑nvăluieli
  • învăluielilor
  • ‑nvăluielilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

învăluială, învăluielisubstantiv feminin

învechit
etimologie:
  • Învălui + sufix -eală. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.