opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVÂLTORI, pers. 3 învâltorește, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ridica în vârtejuri; a se învolbura. – În + vâltoare.

ÎNVÂLTORI, pers. 3 învâltorește, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ridica în vârtejuri; a se învolbura. – În + vâltoare.

învâltori vr [At: CONV. LIT. XL, 203 / V: (cscj) ~ra / Pzi: ~rez / E: în- + vâltoare] (Înv) 1 A se năpusti ca o vâltoare. 2 A se învolbura.

A ÎNVÂLTORI ~esc tranz. A face să se învâltorească. /în + vâltoare

A SE ÎNVÂLTORI mă ~esc intranz. A fi cuprins de vâltoare. /în + vâltoare

învâltora v vz învâltori

ÎNVÎLTORI, învîltoresc, vb. IV. Refl. A se învîrteji, a fi cuprins de vîltoare. Colbul de pe jos se învîltorește, se așază în straturi groase pe fețele brăzdate de sudoare. REBREANU, I. 12.

ÎNVÎLTORI, învîltoresc, vb. IV. Refl. A se învîrteji, a fi cuprins de vîltoare. – Din în- + vîltoare.

învîltoáre f., pl. orĭ (din *învoltoare, d. învolb. V. vultoare). Locu unde se învoalbe pînza la țesut. Vultoare.

învîltoréz v. tr. Rcr. Învîrtesc ca’ntr’o vultoare.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNVÂLTORI vb. v. învârteji, învolbura, zbate.

învîltori vb. v. ÎNVÎRTEJI. ÎNVOLBURA. ZBATE.

Intrare: învâltori
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învâltori
  • ‑nvâltori
  • învâltorire
  • ‑nvâltorire
  • învâltorit
  • ‑nvâltorit
  • învâltoritu‑
  • ‑nvâltoritu‑
  • învâltorind
  • ‑nvâltorind
  • învâltorindu‑
  • ‑nvâltorindu‑
 singular plural
  • învâltorește
  • ‑nvâltorește
  • învâltoriți
  • ‑nvâltoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învâltoresc
  • ‑nvâltoresc
 (să)
  • învâltoresc
  • ‑nvâltoresc
  • învâltoream
  • ‑nvâltoream
  • învâltorii
  • ‑nvâltorii
  • învâltorisem
  • ‑nvâltorisem
a II-a (tu)
  • învâltorești
  • ‑nvâltorești
 (să)
  • învâltorești
  • ‑nvâltorești
  • învâltoreai
  • ‑nvâltoreai
  • învâltoriși
  • ‑nvâltoriși
  • învâltoriseși
  • ‑nvâltoriseși
a III-a (el, ea)
  • învâltorește
  • ‑nvâltorește
 (să)
  • învâltorească
  • ‑nvâltorească
  • învâltorea
  • ‑nvâltorea
  • învâltori
  • ‑nvâltori
  • învâltorise
  • ‑nvâltorise
plural I (noi)
  • învâltorim
  • ‑nvâltorim
 (să)
  • învâltorim
  • ‑nvâltorim
  • învâltoream
  • ‑nvâltoream
  • învâltorirăm
  • ‑nvâltorirăm
  • învâltoriserăm
  • ‑nvâltoriserăm
  • învâltorisem
  • ‑nvâltorisem
a II-a (voi)
  • învâltoriți
  • ‑nvâltoriți
 (să)
  • învâltoriți
  • ‑nvâltoriți
  • învâltoreați
  • ‑nvâltoreați
  • învâltorirăți
  • ‑nvâltorirăți
  • învâltoriserăți
  • ‑nvâltoriserăți
  • învâltoriseți
  • ‑nvâltoriseți
a III-a (ei, ele)
  • învâltoresc
  • ‑nvâltoresc
 (să)
  • învâltorească
  • ‑nvâltorească
  • învâltoreau
  • ‑nvâltoreau
  • învâltoriră
  • ‑nvâltoriră
  • învâltoriseră
  • ‑nvâltoriseră
învâltora
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: învâltoare
învâltoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învâltoare
  • ‑nvâltoare
  • învâltoarea
  • ‑nvâltoarea
plural
  • învâltori
  • ‑nvâltori
  • învâltorile
  • ‑nvâltorile
genitiv-dativ singular
  • învâltori
  • ‑nvâltori
  • învâltorii
  • ‑nvâltorii
plural
  • învâltori
  • ‑nvâltori
  • învâltorilor
  • ‑nvâltorilor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

învâltori, învâltorescverb

  • 1. regional A se ridica în vârtejuri; a se învolbura. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: zbate învolbura învârteji
    • format_quote Colbul de pe jos se învîltorește, se așază în straturi groase pe fețele brăzdate de sudoare. REBREANU, I. 12. DLRLC
etimologie:
  • În + vâltoare DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.