ÎNTREBUINȚAT, -Ă, întrebuințați, -te, adj. De care s-a făcut (mult) uz; care a fost folosit; uzat, purtat². [Pr.: -bu-i-] – V. întrebuința.

întrebuințat, ~ă [At: PRAVILA (1814), 143/19 / V: (înv) ~țit² / Pl: ~ați, ~e / E: întrebuința] 1 a De care s-a făcut uz Si: folosit, utilizat. 2 a Care a fost folosit prea mult. 3 sm (Înv; cdp fr) Funcționar. 4 sm (Jur; înv) Beneficiar. 5 a (Sst) Strâmtorat.

ÎNTREBUINȚAT, -Ă, întrebuințați, -te, adj. De care s-a făcut (mult) uz; care a fost folosit; uzat, purtat². – V. întrebuința.

ÎNTREBUINȚAT, -Ă, întrebuințați, -te, adj. De care s-a făcut uz; folosit, utilizat, uzat. Unelte noi și unelte întrebuințate.

ÎNTREBUINȚA, întrebuințez, vb. I. Tranz. A folosi, a utiliza. ◊ Refl. pas. Acest produs se întrebuințează în industria chimică. [Pr.: -bu-in-] – În + trebuința.

întrebuința [At: CALENDARIU (1814), 182/19 / V: (înv; cscj) ~ți / P: ~bu-in~ / Pzi: ~țez / E: în- + trebuință] 1 vt A se servi de ceva. 2 vt A utiliza. 3 vrp A servi la ceva. 4 vrp (Nob; d. ființe) A se folosi de ceva. 5 vru (Îvr) A trebui.

întrebuinți v vz întrebuința

întrebuințit, ~ă a vz întrebuințat

ÎNTREBUINȚA, întrebuințez, vb. I. Tranz. A folosi, a utiliza. ◊ Refl. pas. Acest produs se întrebuințează în industria chimică. – În + trebuința.

ÎNTREBUINȚA, întrebuințez, vb. I. Tranz. A face uz, a uza de..., a folosi, a utiliza. Veți plăti cu capul obrăznicia ce ați întrebuințat față cu mine. CREANGĂ, P. 263. Moțoc... întrebuința creditul ce avea la domn spre împilarea gloatei. NEGRUZZI, S. I 150. ◊ Refl. pas. Astfel de cîni se întrebuințează la alergături îndelungate după căprioare. ODOBESCU, S. III 64. Fierul care nu se întrebuințează ruginește. ◊ (Rar, cu privire la persoane) A aflat de la un amic și prieten al lui ce-i întrebuințat la telegraf. ALECSANDRI, T. 855.

A ÎNTREBUINȚA ~ez tranz. A pune în practică; a folosi; a utiliza; a aplica. /în + trebuință

întrebuințà v. 1. a face uz, a se servi de; 2. a da de lucru: fabrica întrebuințează mulți oameni. [V. trebuință].

întrebuințéz v. tr. (d. trebuință). Fac uz, mă servesc de: întrebuințez cuțitu ca să taĭ pîne. Daŭ ocupațiune, daŭ de lucru: această fabrică întrebuințează mulțĭ lucrătorĭ. Fac să se consume, să treacă: a întrebuința apa la spălat, a întrebuințat treĭ zile pînă să ajungă.

întrebuința (a ~) (desp. -bu-in-) vb., ind. prez. 1 sg. întrebuințez, 3 întrebuințează; conj. prez. 1 sg. să întrebuințez, 3 să întrebuințeze

întrebuința (a ~) (-bu-in-) vb., ind. prez. 3 întrebuințează

întrebuința vb. (sil. -bu-in-), ind. prez. 1 sg. întrebuințez, 3 sg. și pl. întrebuințează

ÎNTREBUINȚAT adj. v. folosit.

ÎNTREBUINȚAT adj. folosit, uzitat. (Care este formula ~ ?)

ÎNTREBUINȚA vb. 1. v. aplica. 2. v. folosi. 3. v. circula. 4. v. uza. 5. a (se) folosi, a se servi, a se sluji, a umbla, a utiliza, a uza. (~ diverse tertipuri.) 6. v. practica. 7. v. consuma. 8. v. pierde.

ÎNTREBUINȚA vb. 1. a aplica, a folosi, a utiliza, (rar) a practica. (A ~ o nouă metodă.) 2. a (se) folosi, a (se) servi, a (se) sluji, a utiliza. (La ce ~ acest dispozitiv?; ~ ambele mîini.) 3. a circula, a se folosi, a se utiliza, a se uzita, (înv.) a se politici. (Aceste cuvinte se ~ în mod curent.) 4. a (se) folosi, a recurge, a se servi, a se sluji, a utiliza, a uza, (înv. și pop.) a prinde, (reg.) a vestegălui. (Se teme să ~ o disciplină prea severă.) 5. a (se) folosi, a se servi, a se sluji, a umbla, a utiliza, a uza. (~ diverse tertipuri.) 6. a (se) folosi, a (se) practica, a (se) utiliza. (Un obicei care se ~ de mult timp.) 7. a consuma, a folosi, a utiliza, (înv.) a metahirisi. (A ~ 2 m de sfoară pentru...) 8. a consuma, a folosi, a pierde. (Și-a ~ toată ziua reparînd bicicleta.)

întrebuințat, întrebuințați, s.m. (înv.) funcționar, împiegat.

întrebuința, întrebuințez v. r. (sport) a-și apăra în mod corect șansele într-o confruntare.