opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTRAJUTORARE s. f. Ajutorare reciprocă, ajutor mutual. – Întru + ajutorare.

ÎNTRAJUTORARE s. f. Ajutorare reciprocă, ajutor mutual. – Întru + ajutorare.

întrajutorare sf [At: SCÎNTEIA 1947, nr. 732 / Pl: ~rări / E: întru + ajutorare] (Iuz) Ajutorare reciprocă între persoane, țări, instituții etc.

ÎNTRAJUTORARE s. f. Ajutorare reciprocă, ajutor mutual. Politica externă a R.P.R. se bazează de asemenea pe prietenia, colaborarea și întrajutorarea frățească cu Marea Republică Populară Chineză, cu țările de democrație populară din Europa. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2513.

ÎNTRAJUTORARE f. 1) v. A SE ÎNTRAJUTORA. 2) Ajutor reciproc; ajutor mutual. [G.-D. întrajutorării; Sil. într-a-] /întru + ajutorare

ÎNTRAJUTORA, întrajutorez, vb. I. Refl. recipr. A se ajuta unul pe altul. – Din întrajutorare (derivat regresiv).

ÎNTRAJUTORA, întrajutorez, vb. I. Refl. recipr. A se ajuta unul pe altul. – Din întrajutorare (derivat regresiv).

întrajutora vrr [At: DEX / Pzi: ~rez / E: întrajutorare drr] (Iuz) A se ajuta unul pe altul.

A SE ÎNTRAJUTORA mă ~ez intranz. A se ajuta reciproc (unul cu altul). /Din întrajutorare

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

întrajutorare (desp. în-tra-) s. f., g.-d. art. întrajutorării

!întrajutorare (în-tra-) s. f., g.-d. art. întrajutorării

întrajutorare s. f., g -d. art. întrajutorării

întrajutora (a se ~) (desp. în-tra-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă întrajutorez, 3 pl. se întrajutorează; conj. prez. 1 sg. să mă întrajutorez, 3 pl. să se întrajutoreze; imper. 2 sg. afirm. întrajutorează-te; ger. întrajutorându-mă

!întrajutora (a se ~) (în-tra-) vb. refl., ind. prez. 3 se întrajutorează

întrajutora vb. (sil. mf. într-), ind. prez. 1 sg. întrajutorez, 3 sg. și pl. întrajutorează

Intrare: întrajutorare
întrajutorare substantiv feminin
  • silabație: în-tra- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întrajutorare
  • ‑ntrajutorare
  • întrajutorarea
  • ‑ntrajutorarea
plural
  • întrajutorări
  • ‑ntrajutorări
  • întrajutorările
  • ‑ntrajutorările
genitiv-dativ singular
  • întrajutorări
  • ‑ntrajutorări
  • întrajutorării
  • ‑ntrajutorării
plural
  • întrajutorări
  • ‑ntrajutorări
  • întrajutorărilor
  • ‑ntrajutorărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: întrajutora
  • silabație: în-tra- info
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întrajutora
  • ‑ntrajutora
  • întrajutorare
  • ‑ntrajutorare
  • întrajutorat
  • ‑ntrajutorat
  • întrajutoratu‑
  • ‑ntrajutoratu‑
  • întrajutorând
  • ‑ntrajutorând
  • întrajutorându‑
  • ‑ntrajutorându‑
 singular plural
  • întrajutorează
  • ‑ntrajutorează
  • întrajutorați
  • ‑ntrajutorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întrajutorez
  • ‑ntrajutorez
 (să)
  • întrajutorez
  • ‑ntrajutorez
  • întrajutoram
  • ‑ntrajutoram
  • întrajutorai
  • ‑ntrajutorai
  • întrajutorasem
  • ‑ntrajutorasem
a II-a (tu)
  • întrajutorezi
  • ‑ntrajutorezi
 (să)
  • întrajutorezi
  • ‑ntrajutorezi
  • întrajutorai
  • ‑ntrajutorai
  • întrajutorași
  • ‑ntrajutorași
  • întrajutoraseși
  • ‑ntrajutoraseși
a III-a (el, ea)
  • întrajutorează
  • ‑ntrajutorează
 (să)
  • întrajutoreze
  • ‑ntrajutoreze
  • întrajutora
  • ‑ntrajutora
  • întrajutoră
  • ‑ntrajutoră
  • întrajutorase
  • ‑ntrajutorase
plural I (noi)
  • întrajutorăm
  • ‑ntrajutorăm
 (să)
  • întrajutorăm
  • ‑ntrajutorăm
  • întrajutoram
  • ‑ntrajutoram
  • întrajutorarăm
  • ‑ntrajutorarăm
  • întrajutoraserăm
  • ‑ntrajutoraserăm
  • întrajutorasem
  • ‑ntrajutorasem
a II-a (voi)
  • întrajutorați
  • ‑ntrajutorați
 (să)
  • întrajutorați
  • ‑ntrajutorați
  • întrajutorați
  • ‑ntrajutorați
  • întrajutorarăți
  • ‑ntrajutorarăți
  • întrajutoraserăți
  • ‑ntrajutoraserăți
  • întrajutoraseți
  • ‑ntrajutoraseți
a III-a (ei, ele)
  • întrajutorează
  • ‑ntrajutorează
 (să)
  • întrajutoreze
  • ‑ntrajutoreze
  • întrajutorau
  • ‑ntrajutorau
  • întrajutorară
  • ‑ntrajutorară
  • întrajutoraseră
  • ‑ntrajutoraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întrajutorare, întrajutorărisubstantiv feminin

  • 1. Ajutorare reciprocă, ajutor mutual. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ajutor ajutorare
    • format_quote Politica externă a R.P.R. se bazează de asemenea pe prietenia, colaborarea și întrajutorarea frățească cu Marea Republică Populară Chineză, cu țările de democrație populară din Europa. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2513. DLRLC
etimologie:
  • Întru + ajutorare DEX '09 DEX '98

întrajutora, întrajutorezverb

  • 1. A se ajuta unul pe altul. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.