opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTOMNARE, întomnări, s. f. (Rar) Faptul de a se întomna. – V. întomna.

întomnare sf [At: LESNEA, A. A. 129 / Pl: ~nări / E: întomna] 1 (Lit) Venire a toamnei. 2 (Fig) Veștejire. 3 (Fig) Melancolie. 4 (Fig) Tristețe.

ÎNTOMNARE, întomnări, s. f. (Poetic) Faptul de a se întomna. – V. întomna.

ÎNTOMNARE, întomnări, s. f. (Rar, în limbajul poetic) Faptul de a se face toamnă, venire a toamnei. Crîng bolnav de întomnare. LESNEA, A. 129.

ÎNTOMNA, pers. 3 întomnează, vb. I. Intranz. și refl. (Rar) A se face toamnă. – În + toamnă.

întomna [At: LESNEA, P. E. 107 / Pzi: 3 ~nează, (rar) ~toamnă / E: în + toamnă] 1-2 vir (Poetic) A se face toamnă. 3 vr (Fig) A se veșteji.

ÎNTOMNA, pers. 3 întomnează, vb. I. Intranz. și refl. (Poetic) A se face toamnă. – În + toamnă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

întomnare (rar) s. f., g.-d. art. întomnării; pl. întomnări

întomnare (rar) s. f., g.-d. art. întomnării; pl. întomnări

întomnare s. f., g.-d. art. întomnării; pl. întomnări

!întomna (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se întomnează; conj. prez. 3 sg. să se întomneze; ger. întomnându-se corectat(ă)

întomna (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. întomnează

întomna vb., ind. prez. 3 sg. întomnează

Intrare: întomnare
întomnare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întomnare
  • ‑ntomnare
  • întomnarea
  • ‑ntomnarea
plural
  • întomnări
  • ‑ntomnări
  • întomnările
  • ‑ntomnările
genitiv-dativ singular
  • întomnări
  • ‑ntomnări
  • întomnării
  • ‑ntomnării
plural
  • întomnări
  • ‑ntomnări
  • întomnărilor
  • ‑ntomnărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: întomna
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întomna
  • ‑ntomna
  • întomnare
  • ‑ntomnare
  • întomnat
  • ‑ntomnat
  • întomnatu‑
  • ‑ntomnatu‑
  • întomnând
  • ‑ntomnând
  • întomnându‑
  • ‑ntomnându‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • întomnează
  • ‑ntomnează
 (să)
  • întomneze
  • ‑ntomneze
  • întomna
  • ‑ntomna
  • întomnă
  • ‑ntomnă
  • întomnase
  • ‑ntomnase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele) — — — — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întomnare, întomnărisubstantiv feminin

  • 1. rar poetic Faptul de a se întomna; venire a toamnei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Crîng bolnav de întomnare. LESNEA, A. 129. DLRLC
etimologie:
  • vezi întomna DEX '09 DEX '98

întomnaverb

  • 1. rar poetic A se face toamnă. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • În + toamnă DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.