întocmire sf [At: MINEIUL (1776), 52/2 / V: ~ogm~ / Pl: ~ri / E: întocmi] 1 Înfăptuire întocmai cum trebuie. 2 Așezare frumos, în ordine Si: orânduire, orânduială. 3 (Înv) Organizare cu caracter social-politic. 4 Elaborare. 5 Formare. 6 Construire. 7 Proiectare a unui plan. 8 Dispunere într-un anumit fel Si: potrivire. 9 Organizare. 10 Măiestrie. 11 (Nob) Netezire. 12 (Ccr; iuz) Instituție.

ÎNTOCMIRE, întocmiri, s. f. Acțiunea de a întocmi și rezultatul ei. 1. Elaborare, compunere, alcătuire. Pentru întocmirea unei istorii adevărate, științifice, marxiste, a poporului romîn, luptă de multă vreme clasa muncitoare din țara noastră. IST. R.P.R. 5. 2. Orînduire, organizare (socială, politică etc.); regim. Pe noi ne interesează clădirea lumii nouă, formarea omului nou într-o întocmire socială mai bună. SADOVEANU, E. 41. Cădere a unei întocmiri rele și înlocuirea ei prin alta, superioară. GHEREA, ST. CR. II 291.

întocmire f. dispozițiune, instituțiune, organizațiune.

întocmíre f. Organizare: întocmirĭ sociale. Arm. Așezare în linie: întocmirea escadronuluĭ.

întocmi [At: VĂCĂRESCUL, IST. 248 / V: ~ogmi / Pzi: ~mesc / E: cf întocmai] 1-2 vtr A (se) așeza frumos în ordine Si: a (se) aranja, a (se) orăndui, a (se) organiza. 3 vt A face un plan Si: a proiecta. 4 vt A elabora. 5 vt A constitui (1). 6-7 vtr A (se) construi. 8-9 vtr A (se) dispune (ceva) într-un anumit fel Si: a (se) potrivi. 10 vt (Nob) A asemăna. 11 vt A face întocmai cum trebuie.

întogmi v vz întocmi

întogmire sf vz întocmire

ÎNTOCMI, întocmesc, vb. IV. Tranz. 1. A elabora, a alcătui, a compune. Au întocmit și un scurt proces-verbal al erorilor îndreptate. BARANGA, I. 206. Așază-te la masă și întocmește o listă. VORNIC, P. 191. Alexandru Ipsilant... a tras... în țară-i cîțiva oameni învățați, pe care i-a însărcinat a întocmi acea condică. ODOBESCU, S. I 272. ♦ A pregăti, a înjgheba, a face. El și-a întocmit toate actele de călătorie. BART, S. M. 33. Din acestea cată vînătorii să-și întocmească culcuș și cină. ODOBESCU, S. III 18. Și-a întocmit tot sălașul. TEODORESCU, P. P. 116. ◊ Fig. Cauza noastră-i pacea și liniștea poporului, viața asta pe care ne-o întocmim singuri. V. ROM. noiembrie 1953, 156. Cîte mi-a dat amorul, minuturi, ceasuri bune, la un loc adunate, cu voi să se-mpreune Și din toate o scurtă viață să-ntocmesc. ALEXANDRESCU, P. 45. 2. A pune la cale; a organiza, a aranja. În fund sta închisă o gospodărie bine întocmită. SADOVEANU, B. 206. Toate le întocmesc eu după vrerea voastră. ISPIRESCU, L. 78. Constituția viitoare să întocmească un stat de cetățeni liberi și egali sau deopotrivă unii cu alții, fără domnie și boierie. BĂLCESCU, O. I 351. ◊ Refl. pas. La pogorîrea turmelor se întocmeau nunți. CAMILAR, T. 48. ◊ Refl. De nevoie e ca romînii să se întocmească în republică democratică. BĂLCESCU, O. I 351. 3. (Neobișnuit) A forma, a constitui. Societatea de față era întocmită din vreo zece persoane. BOLINTINEANU, O. 414. Mii și milioane ce întocmesc obștea de rînd a romînimii. ODOBESCU, S. III 546.

A ÎNTOCMI ~esc tranz. 1) A face să ia ființă și să capete forță definitivă; a alcătui; a elabora. ~ un proiect (sau un plan). ~ actele. 2) A pune la cale temeinic, pe baze trainice. ~ o gospodărie. /în + a tocmi

întocmì v. a dispune, a organiza: retragerea se întocmește în figura unui colț BĂLC. [V. tocmì].

întocmésc v. tr. (d. tocmaĭ). Formez, așez, dispun, organizez: a întocmi un negoț, un plan, o lege. Arm. Așez în linie (în opoz. cu coloana): a întocmi escadronu.

întocmire s. f., g.-d. art. întocmirii; pl. întocmiri

întocmire s. f., g.-d. art. întocmirii; pl. întocmiri

întocmire s. f., g.-d. art. întocmirii; pl. întocmiri

întocmi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întocmesc, 3 sg. întocmește, imperf. 1 întocmeam; conj. prez. 1 sg. să întocmesc, 3 să întocmească

întocmi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întocmesc, imperf. 3 sg. întocmea; conj. prez. 3 să întocmească

întocmi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întocmesc, imperf. 3 sg. întocmea; conj. prez. 3 sg. și pl. întocmească

întocmesc, -meam 1 imp.

ÎNTOCMIRE s. 1. v. creare. 2. v. redactare. 3. v. dresare. 4. v. alcătuire. 5. v. formație. 6. organizare, orânduială, orânduire, rânduială, (înv.) așezământ. (Noua ~ a lucrurilor.)

ÎNTOCMIRE s. 1. alcătuire, compunere, creare, elaborare, realizare, redactare, scriere, scris, (înv.) izvodire, redacție, redijare. (~ unei opere.) 2. concepere, elaborare, formulare, redactare. (~ unei scrisori.) 3. dresare, redactare. (~ unui proces-verbal.) 4. alcătuire, aranjament, așezare, dispunere, distribuție, rînduială, structură. (O anumită ~ a lucrurilor.) 5. alcătuire, compunere, formație. (Grupul mergea în următoarea ~...) 6. organizare, orînduială, orînduire, rînduială, (înv.) așezămînt. (Noua ~ a lucrurilor.)

ÎNTOCMI vb. v. alcătui, compune, constitui, forma.

ÎNTOCMI vb. 1. v. crea. 2. v. redacta. 3. v. dresa. 4. v. alcătui. 5. v. aranja. 6. a fixa, a hotărî, a institui, a orândui, a rândui, a stabili, a statornici, (înv.) a așeza, a lega, a politici, a scoate, a scorni, a tocmi. (A ~ un impozit.)

întocmi vb. v. ALCĂTUI. COMPUNE. CONSTITUI. FORMA.

ÎNTOCMI vb. 1. a alcătui, a compune, a crea, a elabora, a realiza, a redacta, a scrie, (înv.) a izvodi, a redija, a tocmi. (A ~ o operă valoroasă.) 2. a alcătui, a compune, a concepe, a elabora, a face, a formula, a redacta. (El a ~ raportul.) 3. a dresa, a redacta. (A ~ un act, un proces-verbal.) 4. a alcătui, a concepe, a plăsmui, a realiza, (fig.) a urzi. (A ~ o colecție de folclor.) 5. a aranja, a așeza, a clasa, a clasifica, a dispune, a distribui, a grupa, a împărți, a ordona, a organiza, a orîndui, a potrivi, a pune, a repartiza, a rîndui, a sistematiza, (pop.) a chiti, (înv.) a drege, a tocmi. (~ cum trebuie elementele unui ansamblu.) 6. a fixa, a hotărî, a institui, a orîndui, a rîndui, a stabili, a statornici, (înv.) a așeza, a lega, a politici, a scoate, a scorni, a tocmi. (A ~ un impozit.)