întinsoare¹ sf [At: DOSOFTEI, V. S. 135 / V: (înv) ~tis~ / Pl: ~ori / E: întins¹ + -oare] (Rar) 1 (Înv) Poziție culcată a corpului, prosternat în fața cuiva Si: întinzătură (1). 2 (Înv) Tortură prin întinderea membrelor. 3 (Înv) Necesitate de a sta întins, ca urmare a unei boli. 4 (Înv) Schelet pe care se întind un cort sau pânzele unei ambarcații. 5 Unealtă care servește la întinderea unui lucru. 6 (Spc) Parte a căruței nedefinită mai îndeaproape. 7 (Spc) Zimți la război. 8 (Spc) Curea folosită de ciubotar. 9 (Spc) Parte a ferăstrăului. 10 (Înv) Melodie în muzica bisericească. 11 (Înv) Glas (în muzica bisericească). 12 (Înv) Intenție. 13 Spațiu larg Si: întindere. 14 Distantă. 15-16 Durată (lungă). 17 Mers grăbit, fără oprire. 18 (Îlav) Într-o ~ Fără întrerupere. 19 (Îlav) În goană Si: repede. 20 (Înv) Intenție.

întinsoare² sf [At: VICIU, GL. / Pl: ~ori / E: întins³ + -oare] (Reg) 1 Mâncare ciobănească, din lapte sau smântână (de oaie) cu făină sau mălai Si: întinzătură (1). 2 Sos de tocană, în care se poate muia pâine sau mămăligă.

ÎNTINSOARE, întinsori, s. f. 1. Loc întins, spațiu larg, întindere vastă. Cît poți vedea cu ochii, totul e o întinsoare neagră-vînătă de valuri care se pierd. DUNĂREANU, CH. 55. Din codrii Găvanelor ieșim pe-ntinsoare de plaiuri, spre răsărit, pe sub «Gropile de aur» din muntele Bisoca. VLAHUȚĂ, O. A. II 148. 2. Mers zorit, fără oprire. Încă două zile de întinsoare și ieșim la larg. ◊ Loc. adv. Într-o întinsoare = a) într-una, fără întrerupere. Acești cai nu fug prea tare, însă merg într-o întinsoare șapte poște. SADOVEANU, F. J. 313. Și petrec într-o întinsoare Tot la umbră, la răcoare. ALECSANDRI, P. P. 314; b) repede, în goană. Să vă împrăștiați și, într-o întinsoare, să vă abateți în toate părțile, unde veți vedea cu ochii, să treziți pe boieri, să strigați la norod. SADOVEANU, O. I 249. 3. Durată neîntreruptă; p. ext. vreme lungă. Omăt și geruri au ținut-o o întinsoare, fără slăbire. SADOVEANU, P. S. 12. 4. (Rar) Întindere nervoasă a membrelor corpului. Un fel de lene amestecată cu slăbiciune... Un fel de leșin la inimă, amestecat cu întinsori, sau cam așa ceva. CREANGĂ, A. 93.

ÎNTINSOARE ~ori f. rar1) v. A ÎNTINDE și A SE ÎNTINDE. ◊ Într-o ~ a) fără încetare; întruna; b) repede. 2) rar Timp neîntrerupt; durată continuă. /întins + suf. ~oare

întinsoare f. 1. dilatare nervoasa a corpului: leșin amestecat cu întinsori CR.; 2. crucea de întins: ciobotarii cu întinsorile POP.

întinsoáre f., pl. orĭ (d. întind, întins). O unealtă de întins pelea la cizmărie. Întindere nervoasă a corpuluĭ: leșin amestecat cu întinsorĭ (Cr.). Într’o întinsoare, într’un suflet, într’un mers fără întrerupere: a plecat într’o’ntinsoare.

întisoare sf vz întinsoare

întinsoare (înv., reg.) s. f., g.-d. art. întinsorii; pl. întinsori

întinsoare (înv., reg.) s. f., g.-d. art. întinsorii; pl. întinsori

întinsoare s. f., g.-d, art. întinsorii; pl. întinsori

întinsoare¹ s.f. (pop., înv.) 1. întindere (de pământ). 2. (fig.) încordare, tensiune nervoasă. 3. unealtă de cizmărie pentru întins pielea.

întinsoare² s.f. (reg.) mâncare din smântână cu făină, bună pentru „întins” cu bucățele de pâine în ea.