ÎNTINAT, -Ă, întinați, -te, adj. Murdar de noroi. ♦ Fig. Pătat, pângărit. – V. întina.

întinat², ~ă a [At: MOXA, 359/13 / Pl: ~ați, ~e / E: întina] 1 Murdărit cu noroi. 2 Scufundat în noroi. 3 (Pex) Mânjit. 4 (Fig) Pângărit. 5 (Fig) Necinstit. 6 (Fig) Care a întreținut relații sexuale nepermise.

întinat¹ sn [At: DOSOFTEI, V. S. 245/2 / Pl: ~uri / E: întina] 1-2 Întinare (1-2). 3 (Pex) Mânjire. 4 (Fig, înv) Pângărire. 5 Întinare (5).

ÎNTINAT, -Ă, întinați, -te, adj. (Reg.) Murdar de noroi. ♦ Fig. Pătat, pângărit. – V. întina.

ÎNTINAT, -Ă, întinați, -te, adj. (Regional) Murdărit cu noroi, cu tină. Au sărit în mare ca să-și spele trupul cel întinat. DRĂGHICI, R. 90. ♦ Fig. Pătat, pîngărit. Oh! simțire, te crezusem întinată pentru veci. MACEDONSKI, O. I 154.

ÎNTINA, întinez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) murdări de noroi. ♦ Fig. A (se) pângări; a (se) păta. [Prez. ind. și: întin] – În + tină.

întina [At: CORESI, EV. 27/13 / V: in- / Pzi: ~nez, (rar) întin / E: în- + tină] 1-2 vtr A (se) murdări cu noroi. 3-4 vtr (Înv) A (se) scufunda în noroi. 5-6 vtr (Pex) A (se) mânji (1-2). 7 vr (Iuz, d. copiii mici) A urina sau a defeca pe sine. 8-9 vtr (Înv; fig) A (se) pângări. 10-11 vtr (Fig; înv) A întreține relații sexuale nepermise.

ÎNTINA, întinez, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) murdări de noroi. ♦ Fig. A (se) pângări; a (se) păta. [Prez. ind. și: întin] – În + tină.

ÎNTINA, întinez și (rar) întin, vb. I. Refl. (Regional) A se murdări cu noroi, cu tină. N-a voit să-i ajute, ci a zis că ea nu se va întina pe picioare, săpînd la fîntîne. MARIAN, O. I 165. Ce trece prin tină Și nu se întină? (Umbra). GOROVEI, C. 378. ♦ Fig. A se pîngări. Oamenii n-au să se întineze în sînge nevinovat. CAMILAR, N. I 162. ◊ Tranz. Vreau să-mi întinez arma în sînge de oameni nevinovați. CAMILAR, N. I 185.

A ÎNTINA ~ez tranz. 1) A murdări cu noroi; a umple de glod; a noroi; a îngloda. 2) (demnitatea, onoarea, reputația) A supune unui tratament compromițător. /în + tină

întinà v. 1. a umplea cu tină sau noroiu; 2. fig. a pângări: fărădelege care întină sabia romoânească BĂLC.

întinéz v. tr. (d. tină). Umplu de tină, de glod, de noroĭ. Fig. Mînjesc, profanéz: nu vă întinațĭ demnitatea!

întinat adj. m., pl. întinați; f. sg. întinată, pl. întinate

întina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. întinez, 3 întinează; conj. prez. 1 sg. să întinez, 3 să întineze

întina (a ~) vb., ind. prez. 3 întinează

întina vb., ind. prez. 3 sg. și pl. întinează

întin.

ÎNTINAT adj. v. pângărit, profanat, spurcat.

întinat adj. v. PÎNGĂRIT. PROFANAT. SPURCAT.

ÎNTINA vb. v. batjocori, compromite, dezonora, împotmoli, îngloda, înnămoli, nămoli, necinsti, noroi, pângări, profana, spurca, terfeli.

întina vb. v. BATJOCORI. COMPROMITE. DEZONORA. ÎMPOTMOLI. ÎNGLODA. ÎNNĂMOLI. NĂMOLI. NECINSTI. NOROI. PÎNGĂRI. PROFANA. SPURCA. TERFELI.

întinat, -ă, întinați, -te, adj. – Murdar. – Din întina.

întina, vb. tranz., refl. – A (se) murdări. – Din în- + tină „noroi” (< sl. tina) (Scriban, DEX, MDA).