însuflețire sf [At: ANTIM, ap. GCR II, 5 / Pl: ~ri / E: însufleți] 1 (Înv) înviere. 2 Aducere la viață. 3 Prefacere a unui obiect inert în ceva dinamic. 4 (Șfg) Animare. 5 Entuziasmare. 6 Stimulare. 7 Încurajare.

ÎNSUFLEȚIRE, însuflețiri, s. f. 1. Avînt, elan, entuziasm. Mă revăd băiatul tînăr cu superbe-nsuflețiri. MACEDONSKI, O. I 28. Dragi mi-erau șezătorile, clăcile, horile și toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare însuflețire. CREANGĂ, A. 118. Oricare nălucire L-a omului simțire Aduce-nsuflețire. ALECSANDRI, P. I 178. 2. Animație, veselie. A fost o scurtă însuflețire, cînd a vorbit de copil. C. PETRESCU, Î. II 57. ♦ Viață, viețuire. Arborii rari de pe marginea drumului, în neclintita lor însuflețire, trimeteau parcă din înălțime, cu șoapte de frunze și de vînt, ultimul «rămas bun». HOGAȘ, M. N. 52.

însuflețire f. 1. acțiunea de a însufleți și rezultatul ei: vieață: 2. fig. animațiune.

însuflețíre f. Acțiunea de a însufleți. Fig. Animațiune, entuziazm, curaj: a purcede cu însuflețire la luptă.

însufleța v vz însufleți

însufleți [At: N. COSTIN, ap. LET. I, 42/22 / V: ~ța / Pzi: ~țesc / E: în- + suflet] 1 vt (Înv) A învia. 2 vt (Fig) A da viață. 3 vr A prinde viață Si: a se anima, a se înviora. 4 vr A se entuziasma. 5 vt (Fig) A stimula. 6 vt (Fig) A preface ceva inert în ceva viu, dinamic.

ÎNSUFLEȚI, însuflețesc, vb. IV. Tranz. 1. A stimula, a da avînt, a imprima un elan vital, o putere vie, un îndemn; a îmboldi, a provoca la acțiune. Întreaga mișcare comunistă și muncitorească revoluționară internațională este însuflețită de mărețele idei leniniste. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2563. ◊ (Poetic) Codrul prinse a vui, Brazii a-și însufleți. ALECSANDRI, P. A. 133. ♦ Refl. A prinde viață. Terasa de granit înaltă părea-n lumină că plutește Și pe un cîntec de teorbă că urcă și se-nsuflețește. MACEDONSKI, O. I 229. ♦ Refl. A se înviora, a se anima. Convorbirea se însuflețea cînd treceau cu toții într-o sufragerie scînteietoare, cu mese pline de gustări alese și de vinuri. SADOVEANU, E. 102. 2. Fig. A preface ceva inert sau mohorît în ceva viu, strălucitor, dinamic. Soarele însuflețea cu lumina de aur idealizat a razelor sale picăturile mari și grele de rouă curată, care atîrnau pe vîrful negru-verde al fiecărei frunze mici și ascuțite de brad. HOGAȘ, M. N. 179.

A ÎNSUFLEȚI ~esc tranz. 1) A face să se însuflețească; a înflăcăra; a entuziasma; a antrena; a electriza; a exalta; a anima. 2) (personaje din basme) A înzestra cu suflet; a face să capete viață. 3) fig. A transforma din mohorât în vesel, strălucitor. Soarele ~ea livada. [Sil. -su-fle-] /în + suflet

A SE ÎNSUFLEȚI mă ~esc intranz. A căpăta tot mai mult suflet; a se umple de elan; a se înflăcăra; a se entuziasma; a se ambala; a se antrena; a se electriza; a se exalta; a se anima. Copiii începură să se ~ească. Discuția s-a ~it. /în + suflet

însuflețì v. 1. a da putere de vieață; 2. a prinde putere; 3, a îmbărbăta.

însuflețésc v. tr. (d. suflet). Daŭ suflet, daŭ vĭață, animez. Înviorez. Fig. Entusiazmez, animez, aprind curaju: aceste cuvinte însuflețiră armata.

însuflețire (desp. -su-fle-) s. f., g.-d. art. însuflețirii; pl. însuflețiri

însuflețire (-su-fle-) s. f., g.-d. art. însuflețirii; pl. însuflețiri

însuflețire s. f. (sil. -fle-), g.-d. art. însuflețirii; pl. însuflețiri

însufleți (a ~) (desp. -su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. însuflețesc, 3 sg. însuflețește, imperf. 1 însuflețeam; conj. prez. 1 sg. să însuflețesc, 3 să însuflețească

însufleți (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. însuflețesc, imperf. 3 sg. însuflețea; conj. prez. 3 să însuflețească

însufleți vb. (sil. -fle-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. însuflețesc, imperf. 3 sg. însuflețea; conj. prez. 3 sg. și pl. însuflețească

ÎNSUFLEȚIRE s. 1. animare, înviorare, (reg.) învioșare. (~ atmosferei.) 2. v. vivacitate. 3. v. animație. 4. v. entuziasm. 5. v. patos.

ÎNSUFLEȚIRE s. 1. înviorare, (reg.) învioșare. (~ atmosferei.) 2. vioiciune, vivacitate. (~ tempoului unei compoziții muzicale.) 3. animație, antren, vioiciune, (rar) vivacitate, (fig.) viață. (O petrecere plină de ~.) 4. ardoare, avînt, elan, entuziasm, înflăcărare, înfocare, pasiune, patimă, pornire, (livr.) fervență, fervoare, patos, (rar) ardență, (Mold.) ahotă, (înv.) porneală, săltare, (fig.) aprindere, căldură, flacără, foc, pojar, suflu, zbor. (~ specifică tinereții.) 5. avînt, patos, vervă. (~ stilului său.)

ÎNSUFLEȚI vb. 1. v. învia. 2. a (se) anima, a (se) înviora. (Atmosfera s-a mai ~.) 3. v. entuziasma. 4. a îmbărbăta, a încuraja, a îndemna, a stimula, a susține, (înv.) a insufla, a mângâia, a semeți. (Ce vă ~ în luptă?)

ÎNSUFLEȚI vb. 1. a învia, a (se) scula, (înv.) a (se) deștepta, a (se) ridica. (Morții nu se mai ~.) 2. a (se) anima, a (se) înviora. (Atmosfera s-a mai ~.) 3. a (se) entuziasma, a (se) înflăcăra, a (se) pasiona, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încălzi, (rar fig.) a (se) învăpăia. (Proiectul l-a ~.) 4. a îmbărbăta, a încuraja, a îndemna, a stimula, a susține, (înv.) a insufla, a mîngîia, a semeți. (Ce vă ~ în luptă?)