opțiuni
  • info

7 definiții pentru înstăpâni

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNSTĂPÂNI, înstăpânesc, vb. IV. Refl. A se face stăpân pe ceva. – În + stăpâni.

înstăpâni vr [At: TOMA, C. V. 284 / Pzi: -nesc / E: în- + stăpâni] 1 A pune stăpânire pe ceva. 2 A se învesti cu drepturi de conducere.

ÎNSTĂPÂNI, înstăpânesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se face stăpân pe ceva. – În + stăpân.

ÎNSTĂPÎNI, înstăpînesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se face stăpîn, a lua ceva în stăpînire. Deodată căzu Un șoim din cer... În ponorul unde se-nstăpînise Șarpele străjer. TOMA, C. V. 338.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înstăpâni (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă înstăpânesc, 3 sg. se înstăpânește, imperf. 1 sg. mă înstăpâneam; conj. prez. 1 sg. să mă înstăpânesc, 3 să se înstăpânească; imper. 2 sg. afirm. înstăpânește-te; ger. înstăpânindu-mă

!înstăpâni (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se înstăpânește, imperf. 3 sg. se înstăpânea; conj. prez. 3 să se înstăpânească

înstăpâni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înstăpânesc, imperf. 3 sg. înstăpânea; conj. prez. 3 sg. și pl. înstăpânească

Intrare: înstăpâni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înstăpâni
  • ‑nstăpâni
  • înstăpânire
  • ‑nstăpânire
  • înstăpânit
  • ‑nstăpânit
  • înstăpânitu‑
  • ‑nstăpânitu‑
  • înstăpânind
  • ‑nstăpânind
  • înstăpânindu‑
  • ‑nstăpânindu‑
 singular plural
  • înstăpânește
  • ‑nstăpânește
  • înstăpâniți
  • ‑nstăpâniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înstăpânesc
  • ‑nstăpânesc
 (să)
  • înstăpânesc
  • ‑nstăpânesc
  • înstăpâneam
  • ‑nstăpâneam
  • înstăpânii
  • ‑nstăpânii
  • înstăpânisem
  • ‑nstăpânisem
a II-a (tu)
  • înstăpânești
  • ‑nstăpânești
 (să)
  • înstăpânești
  • ‑nstăpânești
  • înstăpâneai
  • ‑nstăpâneai
  • înstăpâniși
  • ‑nstăpâniși
  • înstăpâniseși
  • ‑nstăpâniseși
a III-a (el, ea)
  • înstăpânește
  • ‑nstăpânește
 (să)
  • înstăpânească
  • ‑nstăpânească
  • înstăpânea
  • ‑nstăpânea
  • înstăpâni
  • ‑nstăpâni
  • înstăpânise
  • ‑nstăpânise
plural I (noi)
  • înstăpânim
  • ‑nstăpânim
 (să)
  • înstăpânim
  • ‑nstăpânim
  • înstăpâneam
  • ‑nstăpâneam
  • înstăpânirăm
  • ‑nstăpânirăm
  • înstăpâniserăm
  • ‑nstăpâniserăm
  • înstăpânisem
  • ‑nstăpânisem
a II-a (voi)
  • înstăpâniți
  • ‑nstăpâniți
 (să)
  • înstăpâniți
  • ‑nstăpâniți
  • înstăpâneați
  • ‑nstăpâneați
  • înstăpânirăți
  • ‑nstăpânirăți
  • înstăpâniserăți
  • ‑nstăpâniserăți
  • înstăpâniseți
  • ‑nstăpâniseți
a III-a (ei, ele)
  • înstăpânesc
  • ‑nstăpânesc
 (să)
  • înstăpânească
  • ‑nstăpânească
  • înstăpâneau
  • ‑nstăpâneau
  • înstăpâniră
  • ‑nstăpâniră
  • înstăpâniseră
  • ‑nstăpâniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înstăpâni, înstăpânescverb

  • 1. rar A se face stăpân pe ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Deodată căzu Un șoim din cer... În ponorul unde se-nstăpînise Șarpele străjer. TOMA, C. V. 338. DLRLC
etimologie:
  • În + stăpân DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.