2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNSORIT, -Ă, însoriți, -te, adj. (Despre locuri, clădiri etc.) Luminos. ♦ (Despre timp) Cu soare; senin. ♦ Fig. Vesel, luminos. – V. însori.

ÎNSORIT, -Ă, însoriți, -te, adj. (Despre locuri, clădiri etc.) Luminos. ♦ (Despre timp) Cu soare; senin. ♦ Fig. Vesel, luminos. – V. însori.

însorit, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: însori] 1 (D. locuri, clădiri etc.) Luminos. 2 (D. timp) Cu soare Si: senin. 3 (Fig) Vesel.

ÎNSORIT, -Ă, însoriți, -te, adj. 1. (Despre locuri, clădiri etc.) Încălzit, luminat de soare, bătut de razele soarelui. Uliță însorită. ♦ (Despre zile, vreme etc.) Cu soare, senin. Ziua era însorită, vînt nu adia. SADOVEANU, F. J. 489. Fu și el foarte activ în duminica asta însorită. CAMIL PETRESCU, O. II 115. 2. Fig. Vesel, luminat, senin. Au băut pe rînd... și le erau privirile însorite. SADOVEANU, N. P. 119.

ÎNSORIT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A SE ÎNSORI. 2) (despre timp sau despre perioade de timp) Care este cu mult soare. 3) (despre locuri) Care se află în bătaia soarelui. 4) (despre față, privire) Care este plin de seninătate. /v. a însori

însorit a. luminat de soare: dimineață însorită.

*însorít adj. (după fr. ensoleillé). Plin de soare.

ÎNSORI, însoresc, vb. IV. Refl. 1. A se însenina, a apărea soarele. 2. A sta la soare, a se încălzi sau a se bronza la soare. – În + soare.

ÎNSORI, însoresc, vb. IV. Refl. 1. A se însenina, a apărea soarele. 2. A sta la soare, a se încălzi sau a se bronza la soare. – În + soare.

însori vr [At: V. ROM. S. II, 1950, decembrie, 61 / Pzi: ~resc / E: în- + soare] 1 A se încălzi la soare. 2 A se expune la soare.

ÎNSORI, însoresc, vb. IV. Refl. A se expune la soare, a se încălzi la soare.

A SE ÎNSORI pers. 3 se ~ește intranz. 1) A apărea soarele. 2) rar A se încălzi la soare. /în + soare

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

însori (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă însoresc, 3 sg. se însorește, imperf. 1 sg. mă însoream; conj. prez. 1 sg. să mă însoresc, 3 să se însorească; imper. 2 sg. afirm. însorește-te; ger. însorindu-mă

!însori (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se însorește, imperf. 3 sg. se însorea; conj. prez. 3 să se însorească

însori vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. însoresc, imperf. 3 sg. însorea; conj. prez. 3 sg. și pl. însorească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNSORIT adj. 1. v. frumos. 2. (rar) soros, (pop.) sorit. (Un loc ~.)

ÎNSORIT adj. 1. frumos, senin, (rar) soros, (pop.) sorit. (O zi ~.) 2. (rar) soros, (pop.) sorit. (Un loc ~.)

ÎNSORI vb. 1. v. însenina. 2. a se sori. (Se ~ pe terasă.)

ÎNSORI vb. a se sori. (Se ~ pe terasă.)

Intrare: însorit
însorit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • însorit
  • ‑nsorit
  • însoritul
  • însoritu‑
  • ‑nsoritul
  • ‑nsoritu‑
  • însori
  • ‑nsori
  • însorita
  • ‑nsorita
plural
  • însoriți
  • ‑nsoriți
  • însoriții
  • ‑nsoriții
  • însorite
  • ‑nsorite
  • însoritele
  • ‑nsoritele
genitiv-dativ singular
  • însorit
  • ‑nsorit
  • însoritului
  • ‑nsoritului
  • însorite
  • ‑nsorite
  • însoritei
  • ‑nsoritei
plural
  • însoriți
  • ‑nsoriți
  • însoriților
  • ‑nsoriților
  • însorite
  • ‑nsorite
  • însoritelor
  • ‑nsoritelor
vocativ singular
plural
Intrare: însori
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • însori
  • ‑nsori
  • însorire
  • ‑nsorire
  • însorit
  • ‑nsorit
  • însoritu‑
  • ‑nsoritu‑
  • însorind
  • ‑nsorind
  • însorindu‑
  • ‑nsorindu‑
singular plural
  • însorește
  • ‑nsorește
  • însoriți
  • ‑nsoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • însoresc
  • ‑nsoresc
(să)
  • însoresc
  • ‑nsoresc
  • însoream
  • ‑nsoream
  • însorii
  • ‑nsorii
  • însorisem
  • ‑nsorisem
a II-a (tu)
  • însorești
  • ‑nsorești
(să)
  • însorești
  • ‑nsorești
  • însoreai
  • ‑nsoreai
  • însoriși
  • ‑nsoriși
  • însoriseși
  • ‑nsoriseși
a III-a (el, ea)
  • însorește
  • ‑nsorește
(să)
  • însorească
  • ‑nsorească
  • însorea
  • ‑nsorea
  • însori
  • ‑nsori
  • însorise
  • ‑nsorise
plural I (noi)
  • însorim
  • ‑nsorim
(să)
  • însorim
  • ‑nsorim
  • însoream
  • ‑nsoream
  • însorirăm
  • ‑nsorirăm
  • însoriserăm
  • ‑nsoriserăm
  • însorisem
  • ‑nsorisem
a II-a (voi)
  • însoriți
  • ‑nsoriți
(să)
  • însoriți
  • ‑nsoriți
  • însoreați
  • ‑nsoreați
  • însorirăți
  • ‑nsorirăți
  • însoriserăți
  • ‑nsoriserăți
  • însoriseți
  • ‑nsoriseți
a III-a (ei, ele)
  • însoresc
  • ‑nsoresc
(să)
  • însorească
  • ‑nsorească
  • însoreau
  • ‑nsoreau
  • însori
  • ‑nsori
  • însoriseră
  • ‑nsoriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

însorit, însoriadjectiv

  • 1. Despre locuri, clădiri etc.: luminos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: luminos
    • format_quote Uliță însorită. DLRLC
    • 1.1. (Despre timp) Cu soare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: senin
      • format_quote Ziua era însorită, vînt nu adia. SADOVEANU, F. J. 489. DLRLC
      • format_quote Fu și el foarte activ în duminica asta însorită. CAMIL PETRESCU, O. II 115. DLRLC
    • 1.2. figurat Luminat, luminos, senin, vesel. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Au băut pe rînd... și le erau privirile însorite. SADOVEANU, N. P. 119. DLRLC
etimologie:
  • vezi însori DEX '09 DEX '98

însori, însorescverb

  • 1. A se însenina, a apărea soarele. DEX '09 DEX '98
    sinonime: însenina
  • 2. A sta la soare, a se încălzi sau a se bronza la soare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: sori
etimologie:
  • În + soare DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.