opțiuni
  • info

2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNREGISTRATOR, -OARE, înregistratori, -oare, adj., s. n. (Aparat, dispozitiv) care înregistrează. – Înregistra + suf. -tor.

ÎNREGISTRATOR, -OARE, înregistratori, -oare, adj., s. n. (Aparat, dispozitiv) care înregistrează. – Înregistra + suf. -tor.

înregistrator, ~oare smf,[1] a [At: STAMATI, ap. DA ms / Pl: ~i, ~oare / E: înregistra + -tor] 1-2 (Aparat, dispozitiv) care înregistrează.

  1. Deși este marcat doar ca smf, explicația face referire la un obiect. — gall

ÎNREGISTRATOR, -OARE, înregistratori, -oare, adj. (Adesea substantivat) (Aparat) care înregistrează. Aparat înregistrator.

ÎNREGISTRATOR, OARE adj., s.n. (Aparat) care înregistrează. [< înregistra + -tor].

ÎNREGISTRATOR, -OARE adj., s. n. (aparat, dispozitiv) care înregistrează. (după fr. enregistreur)

ÎNREGISTRATOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival Care înregistrează. /a înregistra + suf. ~ător

înregistrator m. cel ce înregistrează.

*înregistratór, -oáre adj. și s. Care are funcțiunea de a înregistra. V. registrator.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înregistrator2 s. n., pl. înregistratoare

înregistrator1 adj. m., pl. înregistratori; f. sg. și pl. înregistratoare

înregistrator1 adj. m., pl. înregistratori; f. sg. și pl. înregistratoare

înregistrator2 s. n., pl. înregistratoare

înregistrator s. n., pl. înregistratoare

înregistrator adj. m., pl. înregistratori; f. sg. și pl. înregistratoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNREGISTRATOR s. registrator, (înv.) condicar.

ÎNREGISTRATOR s. registrator, (înv.) condicar.

Intrare: înregistrator (adj.)
înregistrator1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înregistrator
  • ‑nregistrator
  • înregistratorul
  • înregistratoru‑
  • ‑nregistratorul
  • ‑nregistratoru‑
  • înregistratoare
  • ‑nregistratoare
  • înregistratoarea
  • ‑nregistratoarea
plural
  • înregistratori
  • ‑nregistratori
  • înregistratorii
  • ‑nregistratorii
  • înregistratoare
  • ‑nregistratoare
  • înregistratoarele
  • ‑nregistratoarele
genitiv-dativ singular
  • înregistrator
  • ‑nregistrator
  • înregistratorului
  • ‑nregistratorului
  • înregistratoare
  • ‑nregistratoare
  • înregistratoarei
  • ‑nregistratoarei
plural
  • înregistratori
  • ‑nregistratori
  • înregistratorilor
  • ‑nregistratorilor
  • înregistratoare
  • ‑nregistratoare
  • înregistratoarelor
  • ‑nregistratoarelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: înregistrator (s.n.)
înregistrator2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înregistrator
  • ‑nregistrator
  • înregistratorul
  • înregistratoru‑
  • ‑nregistratorul
  • ‑nregistratoru‑
plural
  • înregistratoare
  • ‑nregistratoare
  • înregistratoarele
  • ‑nregistratoarele
genitiv-dativ singular
  • înregistrator
  • ‑nregistrator
  • înregistratorului
  • ‑nregistratorului
plural
  • înregistratoare
  • ‑nregistratoare
  • înregistratoarelor
  • ‑nregistratoarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înregistrator, înregistratoareadjectiv
înregistrator, înregistratoaresubstantiv neutru

  • 1. (Aparat, dispozitiv) care înregistrează. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Aparat înregistrator. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.