înnoptat², ~ă a [At: PANN, E. I, 38/13 / S și: îno~ / Pl: ~ați, ~e / E: înnopta] 1 Târziu. 2 Peste care s-a lăsat noaptea. 3 (Fig) Posomorât. 4 (Îlav) Pe ~ (sau ~e) La căderea nopții.

înnoptat¹ sn [At: CHIRIȚESCU, ap. CONV. LIT. XLV, 373 / S și: îno~ / Pl: ~uri / E: înnopta] 1-2 Înnoptare (1-2). 3 (Reg) Cufundare.

ÎNNOPTAT¹ adv. (Rar) În puterea nopții, noaptea. Ce cătați așa înnoptat pe la casele creștinilor? ODOBESCU, S. I 68.

ÎNNOPTAT³, -Ă, înnoptați, -te, adj. Cuprins, învăluit de întunericul nopții. În poiana înnoptată Para focului se gată Cu poveștile o dată. DEȘLIU, M. 60. ♦ Fig. Întunecat, posomorît, închis. Mare și nenchipuită E credința, ce-ntr-un suflet înnoptat și trist încape! VLAHUȚĂ, P. 62.

ÎNNOPTAT² s. n. 1. Înnoptare, întunecare. Și-i apucă înnoptatul taman în satul cizmarului. ȘEZ. IX 66. ◊ Expr. Pe înnoptat sau pe înnoptate = la căderea nopții, cînd se întunecă. În Răchițele am ajuns pe înnoptate și pînă seara am scăpat de porumb. PREDA, Î. 92. Se întorceau tot pe înnoptate. PAS, Z. I 141. Mult... te-am așteptat, Aseară pe înnoptat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 144. 2. Rămînere peste noapte, mînere. – Formă gramaticală: (în expr.) înnoptate.

ÎNNOPTAT n. v. A ÎNNOPTA și A SE ÎNNOPTA. ◊ Pe ~(e) când se lasă noaptea. /v. a (se) înopta

înnoptat a. fig. întunecat: suflet înnoptat și trist. ║ adv. târziu noaptea.

ÎNNOPTA, înnoptez, vb. I. 1. Intranz. și refl. impers. A se face noapte, a se întuneca. ◊ Loc. adv. Pe înnoptate (sau înnoptat) = la căderea nopții. 2. Intranz. A fi surprins de noapte; a petrece noaptea undeva. – În + noapte.

înnopta [At: PRAV. 105 / S și: îno~ / Pzi: ~tez; 3 ~tează, (Trs; rar) ~oaptă / E: în- + noapte] 1-2 vir A (se) face noapte. 3 vr (Rar) A începe să se întunece. 4 vi A petrece noaptea undeva. 5-6 vtr (Reg) A (se) cufunda.

ÎNNOPTA, înnoptez, vb. I. 1. Intranz. și refl. impers. A se face noapte, a se întuneca. ◊ Loc. adv. Pe înnoptat (sau înnoptate) = la căderea nopții. 2. Intranz. A fi surprins de noapte; a petrece noaptea undeva. – În + noapte.

ÎNNOPTA, înnoptez, vb. I. 1. Intranz. și refl. impers. A se face noapte, a se întuneca. Muncitorii s-au culcat. Liniștea-i acum deplină Și-a-nnoptat. COȘBUC, P. I 48. Și merge el și merge, pînă ce înnoptează bine. CREANGĂ, P. 198. Îndată ce-nnopta, Amîndoi i s-arăta Și-i zicea: măria-ta! Cu paharul îndesește, Dar cu birul mai rărește. NEGRUZZI, S. I 188. ◊ Fig. (Personal) Cu puterea, cu scandalul, cînd cei mari se îngrădesc Al lor cuget înnoptează, creierii le putrezesc. BELDICEANU, P. 121. 2. Intranz. (Despre persoane) A fi surprins de noapte; a petrece noaptea undeva, a rămîne peste noapte. V. mînea. Pornind de-aici mai departe spre casă, au înnoptat pe drum. SBIERA, P. 197. Vai de mine, moș Nichifor, avem să înnoptăm în pădure! CREANGĂ, P. 124. Tot mergînd pe la vînat Într-o seară s-a-ntîmplat Pe la noi d-a înnoptat. TEODORESCU, P. P. 116. – Variantă: (regional) nopta (ȚICHINDEAL, F. 128) vb. I.

NOPTA vb. I v. înnopta.

A SE ÎNNOPTA pers. 3 se ~ează intranz. A se face noapte; a cădea noaptea. /în + noapte

A ÎNNOPTA ~ez intranz. (despre persoane) 1) A se reține sau a rămâne până la căderea nopții; a fi prins de noapte. 2) A rămâne peste noapte; a petrece noaptea. /în + noapte

înnoptà v. 1. a se face noapte: abia înnoptase; 2. a rămânea peste noapte: au înnoptat într’un sat; 3. a apuca noaptea pe drum.

înoptéz v. tr. (d. noapte). Ajung cînd se înoptează: mergînd pe jos de la Galațĭ la Tecucĭ, am înoptat pe la Piscu. V. refl. impers. Se face noapte, se înserează, se întunecă. Pe înoptate, cînd se face noapte. – Și înnoptez. V. înserez, mînec.

înnoptat s. n.

!înnoptat s. n.

înnoptat s. n. (pl. înnoptate în loc. pe ~)

înnopta¹ (a ~) (a petrece noaptea) vb., ind. prez. 1 sg. înnoptez, 3 înnoptează; conj. prez. 1 sg. să înnoptez, 3 să înnopteze

+înnopta² (a se ~) (a se face noapte) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se înnoptează; conj. prez. 3 să se înnopteze; ger. înnoptându-se

înnopta (a ~) vb., ind. prez. 3 înnoptează

înnopta vb., ind. prez. 1 sg. înnoptez, 3 sg. și pl. înnoptează

înnopta

înnoptez.

ÎNNOPTAT s. înnoptare.

ÎNNOPTAT s. înnoptare.

ÎNNOPTA vb. 1. a se întuneca, (înv. și reg.) a (se) întunerici. (E târziu, s-a ~.) 2. (pop.) a mânea. (A ~ la un han.)

ÎNNOPTA vb. 1. a se întuneca, (înv. și reg.) a (se) intunerici. (E tîrziu, s-a ~.) 2. (pop.) a mînea. (A ~ la un han.)

nopta, noptez, vb. I (înv. și reg.) 1. a se face noapte, a se lăsa noaptea, a înnopta. 2. a rămâne în timpul nopții la cineva, a-și petrece noaptea undeva, a înnopta.

nopta, noptez, vb. tranz., refl. – 1. A se face noapte, a se înnopta. 2. A-și petrece noaptea undeva. – Din noapte (< lat. nox, noctis) (MDA).