opțiuni
  • info

2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNMURGIT s. n. (Pop.) Amurg. – V. înmurgi.

înmurgit sn [At: BARCIANU / S și: îmmu~ / Pl: ~uri / E: înmurgi] (Rar) 1 Lăsare a serii. 2 Amurg. 3 (Îlav) Pe ~e În amurg.

ÎNMURGIT s. n. (Rar) Amurg. – V. înmurgi.

ÎNMURGI, pers. 3 înmurgește, vb. IV. Intranz. și refl. impers. (Pop.) A (se) însera. ◊ Loc. adv. Pe înmurgite = în amurg. – Din loc. adv. în amurg.

înmurgi vru [At: GORJAN, H. II, 126 / Pzi: 3 ~rgește / E; în- + amurg] (Îvr) A se însera.

ÎNMURGI, pers. 3 înmurgește, vb. IV. Intranz. și refl. impers. (Rar) A (se) însera. ◊ Loc. adv. Pe înmurgite = în amurg. – Din loc. adv. în amurg.

ÎNMURGI, pers. 3 înmurgește, vb. IV. Intranz. A amurgi, a însera. Se puseră și-și petrecură pînă înmurgi bine. RETEGANUL, P. II 56. ◊ Refl. Pînă să plece, se cam înmurgise. ISPIRESCU, la TDRG.

amurgéște, a -í v. intr. (d. amurg). Înserează, se’ntunecă. – Și murgește. În vest înmurgește.

înmurgésc, V. amurgesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înmurgit (pop.) s. n.

înmurgit (pop.) s. n.

înmurgit s. n.

înmurgi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. înmurgește, imperf. 3 sg. înmurgea; conj. prez. 3 sg. să înmurgească

înmurgi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. înmurgește, imperf. 3 sg. înmurgea; conj. prez. 3 să înmurgească

înmurgi vb., ind. prez. 3 sg. înmurgește, imperf. 3 sg. înmurgea; conj. prez. 3 sg. și pl. înmurgească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNMURGIT s. v. amurg, apus, asfințit, înserare, seară.

înmurgit s. v. AMURG. APUS. ASFINȚIT. ÎNSERARE. SEARĂ.

ÎNMURGI vb. v. amurgi, însera, întuneca, scăpăta.

înmurgi vb. v. AMURGI. ÎNSERA. ÎNTUNECA. SCĂPĂTA.

Intrare: înmurgit
înmurgit substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înmurgit
  • ‑nmurgit
  • înmurgitul
  • înmurgitu‑
  • ‑nmurgitul
  • ‑nmurgitu‑
plural
  • înmurgituri
  • ‑nmurgituri
  • înmurgiturile
  • ‑nmurgiturile
genitiv-dativ singular
  • înmurgit
  • ‑nmurgit
  • înmurgitului
  • ‑nmurgitului
plural
  • înmurgituri
  • ‑nmurgituri
  • înmurgiturilor
  • ‑nmurgiturilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: înmurgi
verb (V407)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înmurgi
  • ‑nmurgi
  • înmurgire
  • ‑nmurgire
  • înmurgit
  • ‑nmurgit
  • înmurgitu‑
  • ‑nmurgitu‑
  • înmurgind
  • ‑nmurgind
  • înmurgindu‑
  • ‑nmurgindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • înmurgește
  • ‑nmurgește
 (să)
  • înmurgească
  • ‑nmurgească
  • înmurgea
  • ‑nmurgea
  • înmurgi
  • ‑nmurgi
  • înmurgise
  • ‑nmurgise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele) — — — — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înmurgit, înmurgiturisubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi înmurgi DEX '09 DEX '98

înmurgiverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.