ÎNMLĂDIERE, înmlădieri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) înmlădia; mlădiere. [Pr.: -di-e-] – V. înmlădia.

înmlădiere sf [At: DEX² / P: ~di-e- / Pl: ~ri / E: înmlădia] Mlădiere.

ÎNMLĂDIERE, înmlădieri, s. f. Acțiunea de a (se) înmlădia; mlădiere. [Pr.: -di-e-] – V. înmlădia.

ÎNMLĂDIERE s. f. v. mlădiere.

ÎNMLĂDIA, înmlădiez, vb. I. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) mlădia. [Pr.: -di-a] – În + mlădia.

îmlădia v vz înmlădia

înmlădia vtr [At: DEX² / V: ~doia / P: ~di-a / Pzi: ~iez / E: în- + mlădia] 1-2 A (se) mlădia.

înmlădoia v vz înmlădia

mlădiare sf vz mlădiere

mlădiere sf [At: POLIZU / P: ~di-e~ / V: (îvr) ~iare / Pl: ~ri / E: mlădia] 1 Înclinare ușoară. 2 Legănare într-o parte și în alta. 3 Urmare a unei linii șerpuitoare. 4 Mișcare mlădioasă, suplă Cf mlădia (1). 5 Flexibilitate Cf mlădia (5). 6 (Fig) Ușurință de a se adapta împrejurărilor Si: maleabilitate (3). 7 (Fig) Bogăție, varietate a mijloacelor expresive ale unei limbi, ale unui stil. 8 Modulație, inflexiune a vocii Cf mlădia (8). 9 (Fig) Cizelare Cf mlădia (14).

ÎNMLĂDIA, înmlădiez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) mlădia. [Pr.: -di-a] – În + mlădia.

MLĂDIERE, mlădieri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) mlădia; mișcare unduioasă, legănată. Îl priveam uimit cum se mișcă fără silință, cumpănindu-se cu mlădieri sigure. SADOVEANU, Î. A. 76. 2. Fig. Posibilitate de modelare, adaptabilitate, suplețe. În decursul secolului al XIX-lea, clasele superioare... nu mai erau simțitoare – din nefericire, ca și astăzi, – la frumusețile și la mlădierea acestei limbi. MACEDONSKI, O. IV 114. Se puse a ne arăta mlădierea limbii prin traduceri din Lamartine și Byron. NEGRUZZZI, S. I 339. ♦ Inflexiune a vocii, modulație. Glasul lui avea mlădieri de durere și minte. SADOVEANU, O. I 427. De ce, doamna mea? o întrerupse Andrei, cu mlădierea de glas cea mai sentimentală din lume. HOGAȘ, H. 99. – Variantă: înmlădiere (SADOVEANU, O. V 335) s. f.

înmlădià v. a (se) mlădia: fierul numai prin foc se înmlădie BĂLC.

mlădiere f. calitatea celor mlădioase, flexibile.

înmlădiere (pop.) (desp. -di-e-) s. f., g.-d. art. înmlădierii; pl. înmlădieri

înmlădiere (pop.) (-di-e-) s. f., g.-d. art. înmlădierii; pl. înmlădieri

înmlădiere s. f. (sil. -di-e-), g.-d. art. înmlădierii; pl. înmlădieri

înmlădia (a ~) (pop.) (desp. -di-a) vb., ind. prez. 1 sg. înmlădiez (desp. -di-ez), 3 înmlădiază, 1 pl. înmlădiem; conj. prez. 1 sg. să înmlădiez, 3 să înmlădieze; ger. înmlădiind (desp. -di-ind)

mlădiere (desp. -di-e-) s. f., g.-d. art. mlădierii; pl. mlădieri

înmlădia (a ~) (pop.) (-di-a) vb., ind. prez. 3 înmlădiază, 1 pl. înmlădiem (-di-em); conj. prez. 3 să înmlădieze; ger. înmlădiind (-di-ind)

mlădiere (-di-e-) s. f., g.-d. art. mlădierii; pl. mlădieri

înmlădia vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. înmlădiez, 3 sg. și pl. înmlădiază, 1 pl. înmlădiem (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. și pl. înmlădieze; ger. înmlădiind (sil. -di-ind)

mlădiere s. f. (sil. -di-e-), g.-d. art. mlădierii; pl. mlădieri

înmlădiu.

MLĂDIERE s. v. adaptabilitate.

MLĂDIERE s. 1. v. flexibilitate. 2. v. grație. 3. v. inflexiune.

mlădiere s. v. ADAPTABILITATE.

MLĂDIERE s. 1. elasticitate, flexibilitate, suplețe. (~ unui corp solid.) 2. suplețe, zveltețe. (~ unei fete.) 3. inflexiune, intonare, intonație, modulare, modulație, ton, tonalitate. (O voce cu ~i agreabile.)

MLĂDIÉRE s. f. Acțiunea de a (s e) m l ă d i a. 1. Mișcare, înclinare mlădioasă, suplă. Cf. m l ă d i a (1). Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., BARCIANU, V., COSTINESCU, LM. Ea purta o rochie de fular alb. . . Cînd trecea pe lîngă dînsul, stofa îl atingea peste genunchi, cu mlădieri parfumate. D. ZAMFIRESCU, V. Ț. 84. Vreo trei dintre liceiștii împelițați ne-am cățărat cu mlădieri de jaguari în pomul oprit. CIAUȘANU, R. SCUT. 14. C-o mlădiere, atingîndu-l abia, se strecură prin locul îngust spre mama sa. SADOVEANU, O. IX, 129. Mi-e dor de o creangă înverzită . . . Adie vînt cald și fiecare mlădiere deșteaptă în mine amintirea țării mele. V. ROM. mai 1954, 156. 2. Însușirea de a fi flexibil, elastic, mlădios; flexibilitate, elasticitate. Cf. mlădia (2). [Fînul] de va rămíne neadunat măcar cîteva ceasuri după ce se află uscat, atunce arșița soarelui îl face de-și pierde mirosul, bunătatea și mlădierea lui. i. IONESCU, C. 110/11. Dar cînd începu zeița, juca așa de frumos, încît nu atingea de pămînt; iar celelalte femei se minunau de ușurința și mlădierea ei. FUNDESCU, L. P. I, 123. ♦ F i g. Ușurința de a se adapta împrejurărilor; maleabilitate (2). De ai ajuns prezident, ai ajuns prin mlădierea curtizanului. NEGRUZZI, S. VI, 71. ♦ F i g. Bogăție, varietate a mijloacelor expresive (ale unei limbi, ale unui stil). Se puse a ne arăta mlădierea limbei prin traduceri din Lamartine și Byron. NEGRUZZI, S. I, 339. În decursul secolului al XlX-lea, clasele superioare. . . nu mai erau simțitoare. . . la frumusețile și la mlădierea acestei limbi. MACEDONSKI, O. IV, 114. 3. Modulație, inflexiune (a vocii). Cf. m l ă d i a (3). De ce doamna mea? o întrerupse Andrei, cu mlădierea de glas cea mai sentimentală din lume. HOGAȘ, H. 99. Glasul lui avea mlădieri de durere și mînie. SADOVEANU, O. I, 142. Oglinda-l răsfrîngea jucînd La teatru și la el acas'. El repeta cîte-un cuvînt Cu zeci de mlădieri în glas. V. ROM. ianuarie 1954, 215. Fratele domnului general Stratulat avea o voce deosebit de plăcută; r-urile le păstra elegant în fundul gîtlejului, ca toți cei deprinși mai mult cu mlădierile limbii franceze decît cu limba românească. GALAN, Z. R. 170. 4. F i g. Cizelare, șlefuire. Cf. m l ă d i a (5). Creșterea numărului de gazete și de cărți tipărite a avut un rol pozitiv în mlădierea stilistică a limbii noastre. CONTRIBUȚII, II, 104. – Pronunțat: -di-e-. – Pl.: mlădieri. - Și: (învechit, rar) mlădiáre s. f. COSTINESCU, LM. – V. mlădia.