2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNMĂNUȘAT, -Ă, înmănușați, -te, adj. Care poartă mănuși; cu mănuși. – În + mănușă (după fr. ganté).

ÎNMĂNUȘAT, -Ă, înmănușați, -te, adj. Care poartă mănuși; cu mănuși. – În + mănușă (după fr. ganté).

înmănușat, ~ă [At: DEMETRESCU, ap. TDRG / Pzi: ~ați, ~e / E: în- + mănușă + -at] 1 a Care poartă mănuși. 2 a Cu mănuși. 3 sm (Prt) Fante.

ÎNMĂNUȘAT, -Ă, înmănușați, -te, adj. Care poartă mănuși, cu mănuși. Serveau chelneri înmănușați care călcau ușor, parcă ar fi avut încălțămintea cu tălpi de gumă. PAS, L. I 244. Își descleștă degetele înmănușate de pe brațul onorabilului amic... ca să poată gesticula mai de nădejde. C. PETRESCU, A. R. 22.

ÎNMĂNUȘAT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre mâini) Care este în mănuși. 2) (despre persoane) Care este cu mâinile în mănuși. /în + mănușă + suf. ~at

înmănușa [At: COSTINESCU / Pzi: ez / E: în + mănușă] (Înv) 1-2 vtr A(-și) pune mănuși. 3 vt (Reg) A pune plăsele la un cuțit. 4 vt (Reg) A pune toartă la un vas.

înmănușéz v. tr. Îmbrac în mănușĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înmănușat adj. m., pl. înmănușați; f. înmănușa, pl. înmănușate

înmănușat adj. m., pl. înmănușați; f. înmănușată, pl. înmănușate

înmănușat adj. m., pl. înmănușați; f. sg. înmănușată, pl. înmănușate

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNMĂNUȘAT adj. (rar) mănușat. (Persoană ~.)

ÎNMĂNUȘAT adj. (rar) mănușat. (Persoană ~.)

Intrare: înmănușat
înmănușat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înmănușat
  • ‑nmănușat
  • înmănușatul
  • înmănușatu‑
  • ‑nmănușatul
  • ‑nmănușatu‑
  • înmănușa
  • ‑nmănușa
  • înmănușata
  • ‑nmănușata
plural
  • înmănușați
  • ‑nmănușați
  • înmănușații
  • ‑nmănușații
  • înmănușate
  • ‑nmănușate
  • înmănușatele
  • ‑nmănușatele
genitiv-dativ singular
  • înmănușat
  • ‑nmănușat
  • înmănușatului
  • ‑nmănușatului
  • înmănușate
  • ‑nmănușate
  • înmănușatei
  • ‑nmănușatei
plural
  • înmănușați
  • ‑nmănușați
  • înmănușaților
  • ‑nmănușaților
  • înmănușate
  • ‑nmănușate
  • înmănușatelor
  • ‑nmănușatelor
vocativ singular
plural
Intrare: înmănușa
verb (VT202)
Surse flexiune: MDA2
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înmănușa
  • ‑nmănușa
  • înmănușare
  • ‑nmănușare
  • înmănușat
  • ‑nmănușat
  • înmănușatu‑
  • ‑nmănușatu‑
  • înmănușând
  • ‑nmănușând
  • înmănușându‑
  • ‑nmănușându‑
singular plural
  • înmănușea
  • ‑nmănușea
  • înmănușați
  • ‑nmănușați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înmănușez
  • ‑nmănușez
(să)
  • înmănușez
  • ‑nmănușez
  • înmănușam
  • ‑nmănușam
  • înmănușai
  • ‑nmănușai
  • înmănușasem
  • ‑nmănușasem
a II-a (tu)
  • înmănușezi
  • ‑nmănușezi
(să)
  • înmănușezi
  • ‑nmănușezi
  • înmănușai
  • ‑nmănușai
  • înmănușași
  • ‑nmănușași
  • înmănușaseși
  • ‑nmănușaseși
a III-a (el, ea)
  • înmănușea
  • ‑nmănușea
(să)
  • înmănușeze
  • ‑nmănușeze
  • înmănușa
  • ‑nmănușa
  • înmănușă
  • ‑nmănușă
  • înmănușase
  • ‑nmănușase
plural I (noi)
  • înmănușăm
  • ‑nmănușăm
(să)
  • înmănușăm
  • ‑nmănușăm
  • înmănușam
  • ‑nmănușam
  • înmănușarăm
  • ‑nmănușarăm
  • înmănușaserăm
  • ‑nmănușaserăm
  • înmănușasem
  • ‑nmănușasem
a II-a (voi)
  • înmănușați
  • ‑nmănușați
(să)
  • înmănușați
  • ‑nmănușați
  • înmănușați
  • ‑nmănușați
  • înmănușarăți
  • ‑nmănușarăți
  • înmănușaserăți
  • ‑nmănușaserăți
  • înmănușaseți
  • ‑nmănușaseți
a III-a (ei, ele)
  • înmănușea
  • ‑nmănușea
(să)
  • înmănușeze
  • ‑nmănușeze
  • înmănușau
  • ‑nmănușau
  • înmănușa
  • ‑nmănușa
  • înmănușaseră
  • ‑nmănușaseră
verb (VT202)
Surse flexiune: IVO-III
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înmânușa
  • ‑nmânușa
  • înmânușare
  • ‑nmânușare
  • înmânușat
  • ‑nmânușat
  • înmânușatu‑
  • ‑nmânușatu‑
  • înmânușând
  • ‑nmânușând
  • înmânușându‑
  • ‑nmânușându‑
singular plural
  • înmânușea
  • ‑nmânușea
  • înmânușați
  • ‑nmânușați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înmânușez
  • ‑nmânușez
(să)
  • înmânușez
  • ‑nmânușez
  • înmânușam
  • ‑nmânușam
  • înmânușai
  • ‑nmânușai
  • înmânușasem
  • ‑nmânușasem
a II-a (tu)
  • înmânușezi
  • ‑nmânușezi
(să)
  • înmânușezi
  • ‑nmânușezi
  • înmânușai
  • ‑nmânușai
  • înmânușași
  • ‑nmânușași
  • înmânușaseși
  • ‑nmânușaseși
a III-a (el, ea)
  • înmânușea
  • ‑nmânușea
(să)
  • înmânușeze
  • ‑nmânușeze
  • înmânușa
  • ‑nmânușa
  • înmânușă
  • ‑nmânușă
  • înmânușase
  • ‑nmânușase
plural I (noi)
  • înmânușăm
  • ‑nmânușăm
(să)
  • înmânușăm
  • ‑nmânușăm
  • înmânușam
  • ‑nmânușam
  • înmânușarăm
  • ‑nmânușarăm
  • înmânușaserăm
  • ‑nmânușaserăm
  • înmânușasem
  • ‑nmânușasem
a II-a (voi)
  • înmânușați
  • ‑nmânușați
(să)
  • înmânușați
  • ‑nmânușați
  • înmânușați
  • ‑nmânușați
  • înmânușarăți
  • ‑nmânușarăți
  • înmânușaserăți
  • ‑nmânușaserăți
  • înmânușaseți
  • ‑nmânușaseți
a III-a (ei, ele)
  • înmânușea
  • ‑nmânușea
(să)
  • înmânușeze
  • ‑nmânușeze
  • înmânușau
  • ‑nmânușau
  • înmânușa
  • ‑nmânușa
  • înmânușaseră
  • ‑nmânușaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înmănușat, înmănușaadjectiv

  • 1. Care poartă mănuși; cu mănuși. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mănușat
    • format_quote Serveau chelneri înmănușați care călcau ușor, parcă ar fi avut încălțămintea cu tălpi de gumă. PAS, L. I 244. DLRLC
    • format_quote Își descleștă degetele înmănușate de pe brațul onorabilului amic... ca să poată gesticula mai de nădejde. C. PETRESCU, A. R. 22. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.