2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGURGITARE s. f. v. ingurgitare.

ÎNGURGITARE s. f. v. ingurgitare.

îngurgitare sf vz ingurgitare

INGURGITA, ingurgitez, vb. I. Tranz. A înghiți (mai ales un aliment). [Var.: îngurgita vb. I] – Din fr. ingurgiter.

INGURGITA, ingurgitez, vb. I. Tranz. A înghiți (mai ales un aliment). [Var.: îngurgita vb. I] – Din fr. ingurgiter.

INGURGITARE, ingurgitări, s. f. Faptul de a ingurgita; (rar) ingurgitație. [Var.: îngurgitare s. f.] – V. ingurgita.

INGURGITARE, ingurgitări, s. f. Faptul de a ingurgita; (rar) ingurgitație. [Var.: îngurgitare s. f.] – V. ingurgita.

ÎNGURGITA vb. I v. ingurgita.

ingurgita vt [At: RALEA, E. O. 46 / V: în~ / Pzi: ~tez / E: lat ingurgito, -are, fr ingurgiter] A înghiți.

ingurgitare sf [At: C. PETRESCU, Î. II, 144 / V: în~ / Pl: ~tări / E: ingurgita] Înghițire.

INGURGITA vb. I. tr. (Rar; liv.) A înghiți. [< fr. ingurgiter, lat. ingurgitare].[1]

  1. Var. îngurgita (după def. din DEX) — LauraGellner

INGURGITARE s.f. Acțiunea de a ingurgita și rezultatul ei; ingurgitație. [< ingurgita].[1]

  1. Var. îngurgitare (după def. din DEX) — LauraGellner

INGURGITA vb. tr. a înghiți (alimente), a absorbi repede și în cantitate mare; a ingera. (< fr. ingurgiter, lat. ingurgitare)

A INGURGITA ~ez tranz. (mai ales alimente) A face să treacă din gură în stomac; a înghiți. /<fr. ingurgiter, lat. ingurgitare[1]

  1. Var. îngurgita (după def. din DEX) — LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ingurgita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ingurgitez, 3 ingurgitea; conj. prez. 1 sg. să ingurgitez, 3 să ingurgiteze

ingurgitare s. f., g.-d. art. ingurgitării; pl. ingurgitări

ingurgita (a ~) vb., ind. prez. 3 ingurgitea

*ingurgitare s. f., g.-d. art. ingurgitării; pl. ingurgitări

ingurgita vb., ind. prez. 1 sg. ingurgitez, 3 sg. și pl. ingurgitea[1]

  1. Var. îngurgita (după def. din DEX) — LauraGellner

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INGURGITA vb. v. ingera, înghiți.[1]

  1. Var. îngurgita (după def. din DEX) — LauraGellner

INGURGITARE s. v. ingerare, înghițire.[1]

  1. Var. îngurgitare (după def. din DEX) — LauraGellner
Intrare: ingurgita
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ingurgita
  • ingurgitare
  • ingurgitat
  • ingurgitatu‑
  • ingurgitând
  • ingurgitându‑
singular plural
  • ingurgitea
  • ingurgitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ingurgitez
(să)
  • ingurgitez
  • ingurgitam
  • ingurgitai
  • ingurgitasem
a II-a (tu)
  • ingurgitezi
(să)
  • ingurgitezi
  • ingurgitai
  • ingurgitași
  • ingurgitaseși
a III-a (el, ea)
  • ingurgitea
(să)
  • ingurgiteze
  • ingurgita
  • ingurgită
  • ingurgitase
plural I (noi)
  • ingurgităm
(să)
  • ingurgităm
  • ingurgitam
  • ingurgitarăm
  • ingurgitaserăm
  • ingurgitasem
a II-a (voi)
  • ingurgitați
(să)
  • ingurgitați
  • ingurgitați
  • ingurgitarăți
  • ingurgitaserăți
  • ingurgitaseți
a III-a (ei, ele)
  • ingurgitea
(să)
  • ingurgiteze
  • ingurgitau
  • ingurgita
  • ingurgitaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngurgita
  • ‑ngurgita
  • îngurgitare
  • ‑ngurgitare
  • îngurgitat
  • ‑ngurgitat
  • îngurgitatu‑
  • ‑ngurgitatu‑
  • îngurgitând
  • ‑ngurgitând
  • îngurgitându‑
  • ‑ngurgitându‑
singular plural
  • îngurgitea
  • ‑ngurgitea
  • îngurgitați
  • ‑ngurgitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngurgitez
  • ‑ngurgitez
(să)
  • îngurgitez
  • ‑ngurgitez
  • îngurgitam
  • ‑ngurgitam
  • îngurgitai
  • ‑ngurgitai
  • îngurgitasem
  • ‑ngurgitasem
a II-a (tu)
  • îngurgitezi
  • ‑ngurgitezi
(să)
  • îngurgitezi
  • ‑ngurgitezi
  • îngurgitai
  • ‑ngurgitai
  • îngurgitași
  • ‑ngurgitași
  • îngurgitaseși
  • ‑ngurgitaseși
a III-a (el, ea)
  • îngurgitea
  • ‑ngurgitea
(să)
  • îngurgiteze
  • ‑ngurgiteze
  • îngurgita
  • ‑ngurgita
  • îngurgită
  • ‑ngurgită
  • îngurgitase
  • ‑ngurgitase
plural I (noi)
  • îngurgităm
  • ‑ngurgităm
(să)
  • îngurgităm
  • ‑ngurgităm
  • îngurgitam
  • ‑ngurgitam
  • îngurgitarăm
  • ‑ngurgitarăm
  • îngurgitaserăm
  • ‑ngurgitaserăm
  • îngurgitasem
  • ‑ngurgitasem
a II-a (voi)
  • îngurgitați
  • ‑ngurgitați
(să)
  • îngurgitați
  • ‑ngurgitați
  • îngurgitați
  • ‑ngurgitați
  • îngurgitarăți
  • ‑ngurgitarăți
  • îngurgitaserăți
  • ‑ngurgitaserăți
  • îngurgitaseți
  • ‑ngurgitaseți
a III-a (ei, ele)
  • îngurgitea
  • ‑ngurgitea
(să)
  • îngurgiteze
  • ‑ngurgiteze
  • îngurgitau
  • ‑ngurgitau
  • îngurgita
  • ‑ngurgita
  • îngurgitaseră
  • ‑ngurgitaseră
Intrare: ingurgitare
ingurgitare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ingurgitare
  • ingurgitarea
plural
  • ingurgitări
  • ingurgitările
genitiv-dativ singular
  • ingurgitări
  • ingurgitării
plural
  • ingurgitări
  • ingurgitărilor
vocativ singular
plural
îngurgitare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngurgitare
  • ‑ngurgitare
  • îngurgitarea
  • ‑ngurgitarea
plural
  • îngurgitări
  • ‑ngurgitări
  • îngurgitările
  • ‑ngurgitările
genitiv-dativ singular
  • îngurgitări
  • ‑ngurgitări
  • îngurgitării
  • ‑ngurgitării
plural
  • îngurgitări
  • ‑ngurgitări
  • îngurgitărilor
  • ‑ngurgitărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ingurgita, ingurgitezverb

etimologie:

ingurgitare, ingurgitărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi ingurgita DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.