îngrijorare sf [At: TAFRALI, S. 162 / V: ~jur~ / Pl: ~rări / E: îngrijora] Stare a omului îngrijorat Si: apăsare, grijă, îngrijare, îngrijat¹, îngrijire (2), îngrijorat¹, neliniște, teamă.

ÎNGRIJORARE, îngrijorări, s. f. Acțiunea de a (se) îngrijora și rezultatul ei; neliniște, temere. Erau pătrunși de îngrijorare. VORNIC, P. 154. Moșneagul ne privea cu mîhnire, – cu îngrijorările lui deșteptate. SADOVEANU, O. VII 270.

ÎNGRIJORARE ~ări f. 1) v. A ÎNGRIJORA și A SE ÎNGRIJORA. 2) Stare de neliniște sufletească; zbucium; frământare; agitație. /v. a (se) îngrijora

îngrijora [At: DIONISIE, C. 191 /V: (înv) ~jura / Pzi: ~rez / E: în- + grijă + -ura] 1-2 vtr (A inspira sau) a simți neliniște, grijă, teamă Si: a (se) alarma, a (se) îngrija (1-2), a (se) îngriji (7-8), a (se) îngrijui (1-2), a (se) neliniști.

îngrijura v vz îngrijora

îngrijurare sf vz îngrijorare

ÎNGRIJORA, îngrijorez, vb. I. Tranz. A pricinui cuiva griji, neliniște, teamă; a neliniști. Mă îngrijorează mult starea sănătății tale. ♦ Refl. A intra la griji, a se neliniști, a se alarma. Mă îngrijoram pentru tine. C. PETRESCU, A. R. 26.

A ÎNGRIJORA ~ez tranz. A face să se îngrijoreze; a neliniști. /în + grijă

A SE ÎNGRIJORA mă ~ez intranz. A fi cuprins de grijă; a intra la griji; a se neliniști; a se agita; a se frământa. /în + grijă

îngrijoréz v. tr. Vest. Umplu de grijă, de neliniște. V. refl. Mă umplu de grijă. – Vechĭ -urez.

îngrijorare s. f., g.-d. art. îngrijorării; pl. îngrijorări

îngrijorare s. f., g.-d. art. îngrijorării; pl. îngrijorări

îngrijorare s. f., g.-d. art. îngrijorării; pl. îngrijorări

îngrijora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îngrijorez, 3 îngrijorează; conj. prez. 1 sg. să îngrijorez, 3 să îngrijoreze

îngrijora (a ~) vb., ind. prez. 3 îngrijorează

îngrijora vb., ind. prez. 1 sg. îngrijorez, 3 sg. și pl. îngrijorează

ÎNGRIJORARE s. frământare, grijă, neliniște, temere, (livr.) anxietate, impaciență, (înv. și pop.) păs, (înv.) îngrijire. (~ ta este nejustificată.)

ÎNGRIJORARE s. frămîntare, grijă, neliniște, temere, (livr.) anxietate, impaciență, (înv. și pop.) păs, (înv.) îngrijire. (~ ta este nejustificată.)

ÎNGRIJORA vb. 1. a (se) alarma, a (se) frământa, a (se) intriga, a (se) neliniști, a (se) speria, a (se) tulbura, (livr.) a (se) impacienta, (reg.) a (se) îngrija, (înv.) a (se) îngriji, a (se) lărmui. (Îl ~ întârzierea lui.) 2. a se neliniști, a se teme, (înv.) a se griji. (Nu trebuie să te ~ de soarta lui.) 3. v. păsa.

ÎNGRIJORA vb. 1. a (se) alarma, a (se) frămînta, a (se) intriga, a (se) neliniști, a (se) speria, a (se) tulbura, (livr.) a (se) impacienta, (reg.) a (se) îngrija, (înv.) a (se) îngriji, a (se) lărmui. (Îl ~ întîrzierea lui.) 2. a se neliniști, a se teme, (înv.) a se griji. (Nu trebuie să te ~ de soarta lui.) 3. a se neliniști, a-i păsa, a se sinchisi, (prin Mold.) a bindisi. (Nu se ~ de nimeni și de nimic.)

A (se) îngrijora ≠ a (se) liniști