2 intrări

30 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îngenunchiat1, ~ă a vz îngenuncheat2

îngenunchiat1 sn vz îngenuncheat1

ÎNGENUNCHEA, îngenunchez, vb. I. 1. Intranz. A se așeza în genunchi. 2. Tranz. Fig. A supune, a aservi. ♦ (Rar) A da în stăpânire, a închina (unui dușman). [Prez. ind. și: îngenunchi] – Lat. ingenuculare.

ÎNGENUNCHEA, îngenunchez, vb. I. 1. Intranz. A se așeza în genunchi. 2. Tranz. Fig. A supune, a aservi. ♦ (Rar) A da în stăpânire, a închina (unui dușman). [Prez. ind. și: îngenunchi] – Lat. ingenuculare.

ÎNGENUNCHEAT, -Ă, îngenuncheați, -te, adj. 1. Care stă în genunchi. 2. Fig. Supus, aservit. – V. îngenunchea.

ÎNGENUNCHEAT, -Ă, îngenuncheați, -te, adj. 1. Care stă în genunchi. 2. Fig. Supus, aservit. – V. îngenunchea.

îngenuchiat1 sn vz îngenuncheat1

îngenuchiat2, a vz îngenuncheat2

îngenunchea [At: DOSOFTEI, V. S. 133/1 / V: (înv) ~uchia, (înv) ~nchia, ~gerunchia / Pzi: ~chez, (înv) îngenunchi / E: ml *ingenuculare] 1 vi A se așeza în genunchi. 2 vi (Fig) A-i slăbi puterile. 3 vi (Fig; îe) A ~ cu desăvârșire A rămâne fără nimic. 4 vt A sili pe cineva să se așeze în genunchi. 5 vt (Fig) A supune. 6 vt A închina un teritoriu unui dușman biruitor.

îngenuncheat2, ~ă a [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: ~uchiat, ~nchiat, ~gerunchiat / Pl: ~ați, ~e / E: îngenunchea] 1 Care stă în genunchi. 2 (Fig) Căruia i-au slăbit puterile. 3 Care a rămas fără nimic. 4 Silit să se așeze în genunchi. 5 Supus. 6 (Fig) Umilit. 7 (D. teritoriu) Închinat unui dușman biruitor.

îngenuncheat1 sn [At: DA / V: ~uchiat, ~nchiat, ~gerunchiat / Pl: ~uri / E: îngenunchea] 1-4 Îngenunchere (1-4).

îngenunchia v vz îngenunchea

îngerunchia v vz îngenunchea

îngerunchiat2, ~ă a vz îngenuncheat2

îngerunchiat1 sn vz îngenuncheat1

GENUNCHEAT, -Ă adj. v. îngenuncheat.

ÎNGENUNCHEA, îngenunchez, vb. I. 1. Intranz. A se așeza în genunchi. Nenorocita drumeață a îngenuncheat lîngă patul soțului ei. CREANGĂ, P. 97. Biata femeie îngenunchease dinaintea mea. NEGRUZZI, S. I 52. 2. Tranz. Fig. (Cu privire la persoane, popoare, țări) A aservi, a supune. Boierii sînt niște nesocotiți! Vor să mă îngenunche lui Sigismund. DELAVRANCEA, O. II 94. (Refl. pas.) Îl ruga pe frate-său cu lacrimi să-i spună el cum s-ar putea îngenunchea acel neînduplecat și isprăvi cu atîtea jertfe de viteji. CARAGIALE, O. III 91. ♦ A da în stăpînire, a închina (unui dușman). Vai ție, Petre, domn ticălos! vai ție, Irimie, Iudă care ți-ai vîndut domnul și ți-ai îngenuncheat moșia! SADOVEANU, O. I 192. ♦ Intranz. A se supune. În apus e luptă-ncinsă Între noapte și lumină... Ziua-ngenunchează-nvinsă – Codrul, apele suspină. CERNA, P. 57. – Prez. ind. și: îngenunchi (SAHIA, U.R.S.S. 63).

ÎNGENUNCHEAT, -Ă, îngenuncheați, -te, adj. 1. Care stă în genunchi, care este căzut în genunchi. Cînta monoton împreună cu noru-sa, îngenuncheate, prăbușite pe brînci lîngă trupul întins. DUMITRIU, N. 154. Albu-i trup de fată Îngenuncheat Ca pentru rugăciune... Părea-ncrustat În rocă de cărbune. TOPÎRCEANU, B. 100. 2. Fig. Supus, aservit. – Variantă: genuncheat, -ă (EMINESCU, O. I 50) adj.

GENUNCHEAT, -Ă, genuncheați, -te, adj. V. îngenuncheat.

A ÎNGENUNCHEA ~ez 1. intranz. 1) A se așeza în genunchi. 2) fig. A cădea în genunchi. 2. tranz. 1) (persoane) A constrânge la supunere totală. 2) (popoare, țări, teritorii) A lua în stăpânire (prin puterea armată); a face să piardă independența; a supune; a aservi; a înrobi; a subjuga; a înfeuda. [Sil. -nun-chea] /<lat. ingenuculare

îngenuchià v. 1. a pune, a cădea în genuchi; 2. fig. a umili, a supune. [Lat. vulg. INGENUCULARE].

îngenúchĭ și -chéz (vest) și -únchĭ și -unchéz (est), a -chĭá (vest) și a -chéa (est) v. intr. (lat. ingenúculo, -áre; it. inginocchiare, fr. s’agenouiller). Mă pun orĭ cad în genunchĭ. Fig. Mă umilesc. V. tr. Pun în genunchĭ. Fig. Umilesc, supun, oprim: nu îngenunchĭa nicĭ chear libertatea animalelor! V. încotesc și proschinitar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îngenunchea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îngenunchez, 3 îngenunchea, 1 pl. îngenunchem; conj. prez. 1 sg. să îngenunchez, 3 să îngenuncheze; ger. îngenunchind

îngenunchea (a ~) vb., ind. prez. 3 îngenunchează, 1 pl. îngenunchem; conj. prez. 3 să îngenuncheze; ger. îngenunchind

îngenunchea vb., ind. prez. 1 sg. îngenunchez, 3 sg. și pl. îngenunchează, 1 pl. îngenunchem; conj. prez. 3 sg. și pl. îngenuncheze; ger. îngenunchind

îngenunchea (ind. prez. 3 sg. și pl. îngenunchează, 1 pl. îngenunchem, ger. îngenunchind)

îngenunchiez, -chiază 3, -cheze 3 conj., chiam 1 imp., -chiat prt., -chind ger., -chere inf. s.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNGENUNCHEA vb. v. aservi, înrobi, robi, subjuga, supune.

ÎNGENUNCHEAT adj. v. aservit, înrobit, robit, subjugat, supus.

îngenunchea vb. v. ASERVI. ÎNROBI. ROBI. SUBJUGA. SUPUNE.

îngenuncheat adj. v. ASERVIT. ÎNROBIT. ROBIT. SUBJUGAT. SUPUS.

Intrare: îngenunchea
îngenunchea1 (1 -chez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT208)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngenunchea
  • ‑ngenunchea
  • îngenunchere
  • ‑ngenunchere
  • îngenuncheat
  • ‑ngenuncheat
  • îngenuncheatu‑
  • ‑ngenuncheatu‑
  • îngenunchind
  • ‑ngenunchind
  • îngenunchindu‑
  • ‑ngenunchindu‑
singular plural
  • îngenunchea
  • ‑ngenunchea
  • îngenuncheați
  • ‑ngenuncheați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngenunchez
  • ‑ngenunchez
(să)
  • îngenunchez
  • ‑ngenunchez
  • îngenuncheam
  • ‑ngenuncheam
  • îngenuncheai
  • ‑ngenuncheai
  • îngenuncheasem
  • ‑ngenuncheasem
a II-a (tu)
  • îngenunchezi
  • ‑ngenunchezi
(să)
  • îngenunchezi
  • ‑ngenunchezi
  • îngenuncheai
  • ‑ngenuncheai
  • îngenuncheași
  • ‑ngenuncheași
  • îngenuncheaseși
  • ‑ngenuncheaseși
a III-a (el, ea)
  • îngenunchea
  • ‑ngenunchea
(să)
  • îngenuncheze
  • ‑ngenuncheze
  • îngenunchea
  • ‑ngenunchea
  • îngenunche
  • ‑ngenunche
  • îngenunchease
  • ‑ngenunchease
plural I (noi)
  • îngenunchem
  • ‑ngenunchem
(să)
  • îngenunchem
  • ‑ngenunchem
  • îngenuncheam
  • ‑ngenuncheam
  • îngenunchearăm
  • ‑ngenunchearăm
  • îngenuncheaserăm
  • ‑ngenuncheaserăm
  • îngenuncheasem
  • ‑ngenuncheasem
a II-a (voi)
  • îngenuncheați
  • ‑ngenuncheați
(să)
  • îngenuncheați
  • ‑ngenuncheați
  • îngenuncheați
  • ‑ngenuncheați
  • îngenunchearăți
  • ‑ngenunchearăți
  • îngenuncheaserăți
  • ‑ngenuncheaserăți
  • îngenuncheaseți
  • ‑ngenuncheaseți
a III-a (ei, ele)
  • îngenunchea
  • ‑ngenunchea
(să)
  • îngenuncheze
  • ‑ngenuncheze
  • îngenuncheau
  • ‑ngenuncheau
  • îngenunchea
  • ‑ngenunchea
  • îngenuncheaseră
  • ‑ngenuncheaseră
îngenunchea2 (1 -chi) verb grupa I conjugarea I
verb (VT100)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngenunchea
  • ‑ngenunchea
  • îngenunchere
  • ‑ngenunchere
  • îngenuncheat
  • ‑ngenuncheat
  • îngenuncheatu‑
  • ‑ngenuncheatu‑
  • îngenunchind
  • ‑ngenunchind
  • îngenunchindu‑
  • ‑ngenunchindu‑
singular plural
  • îngenunche
  • ‑ngenunche
  • îngenuncheați
  • ‑ngenuncheați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngenunchi
  • ‑ngenunchi
(să)
  • îngenunchi
  • ‑ngenunchi
  • îngenuncheam
  • ‑ngenuncheam
  • îngenuncheai
  • ‑ngenuncheai
  • îngenuncheasem
  • ‑ngenuncheasem
a II-a (tu)
  • îngenunchi
  • ‑ngenunchi
(să)
  • îngenunchi
  • ‑ngenunchi
  • îngenuncheai
  • ‑ngenuncheai
  • îngenuncheași
  • ‑ngenuncheași
  • îngenuncheaseși
  • ‑ngenuncheaseși
a III-a (el, ea)
  • îngenunche
  • ‑ngenunche
(să)
  • îngenunche
  • ‑ngenunche
  • îngenunchea
  • ‑ngenunchea
  • îngenunche
  • ‑ngenunche
  • îngenunchease
  • ‑ngenunchease
plural I (noi)
  • îngenunchem
  • ‑ngenunchem
(să)
  • îngenunchem
  • ‑ngenunchem
  • îngenuncheam
  • ‑ngenuncheam
  • îngenunchearăm
  • ‑ngenunchearăm
  • îngenuncheaserăm
  • ‑ngenuncheaserăm
  • îngenuncheasem
  • ‑ngenuncheasem
a II-a (voi)
  • îngenuncheați
  • ‑ngenuncheați
(să)
  • îngenuncheați
  • ‑ngenuncheați
  • îngenuncheați
  • ‑ngenuncheați
  • îngenunchearăți
  • ‑ngenunchearăți
  • îngenuncheaserăți
  • ‑ngenuncheaserăți
  • îngenuncheaseți
  • ‑ngenuncheaseți
a III-a (ei, ele)
  • îngenunche
  • ‑ngenunche
(să)
  • îngenunche
  • ‑ngenunche
  • îngenuncheau
  • ‑ngenuncheau
  • îngenunchea
  • ‑ngenunchea
  • îngenuncheaseră
  • ‑ngenuncheaseră
îngerunchia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
îngenuchia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT212)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngenunchia
  • ‑ngenunchia
  • îngenunchiere
  • ‑ngenunchiere
  • îngenunchiat
  • ‑ngenunchiat
  • îngenunchiatu‑
  • ‑ngenunchiatu‑
  • îngenunchiind
  • ‑ngenunchiind
  • îngenunchiindu‑
  • ‑ngenunchiindu‑
singular plural
  • îngenunchia
  • ‑ngenunchia
  • îngenunchiați
  • ‑ngenunchiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngenunchiez
  • ‑ngenunchiez
(să)
  • îngenunchiez
  • ‑ngenunchiez
  • îngenunchiam
  • ‑ngenunchiam
  • îngenunchiai
  • ‑ngenunchiai
  • îngenunchiasem
  • ‑ngenunchiasem
a II-a (tu)
  • îngenunchiezi
  • ‑ngenunchiezi
(să)
  • îngenunchiezi
  • ‑ngenunchiezi
  • îngenunchiai
  • ‑ngenunchiai
  • îngenunchiași
  • ‑ngenunchiași
  • îngenunchiaseși
  • ‑ngenunchiaseși
a III-a (el, ea)
  • îngenunchia
  • ‑ngenunchia
(să)
  • îngenunchieze
  • ‑ngenunchieze
  • îngenunchia
  • ‑ngenunchia
  • îngenunchie
  • ‑ngenunchie
  • îngenunchiase
  • ‑ngenunchiase
plural I (noi)
  • îngenunchiem
  • ‑ngenunchiem
(să)
  • îngenunchiem
  • ‑ngenunchiem
  • îngenunchiam
  • ‑ngenunchiam
  • îngenunchiarăm
  • ‑ngenunchiarăm
  • îngenunchiaserăm
  • ‑ngenunchiaserăm
  • îngenunchiasem
  • ‑ngenunchiasem
a II-a (voi)
  • îngenunchiați
  • ‑ngenunchiați
(să)
  • îngenunchiați
  • ‑ngenunchiați
  • îngenunchiați
  • ‑ngenunchiați
  • îngenunchiarăți
  • ‑ngenunchiarăți
  • îngenunchiaserăți
  • ‑ngenunchiaserăți
  • îngenunchiaseți
  • ‑ngenunchiaseți
a III-a (ei, ele)
  • îngenunchia
  • ‑ngenunchia
(să)
  • îngenunchieze
  • ‑ngenunchieze
  • îngenunchiau
  • ‑ngenunchiau
  • îngenunchia
  • ‑ngenunchia
  • îngenunchiaseră
  • ‑ngenunchiaseră
Intrare: îngenuncheat
îngenuncheat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngenuncheat
  • ‑ngenuncheat
  • îngenuncheatul
  • îngenuncheatu‑
  • ‑ngenuncheatul
  • ‑ngenuncheatu‑
  • îngenunchea
  • ‑ngenunchea
  • îngenuncheata
  • ‑ngenuncheata
plural
  • îngenuncheați
  • ‑ngenuncheați
  • îngenuncheații
  • ‑ngenuncheații
  • îngenuncheate
  • ‑ngenuncheate
  • îngenuncheatele
  • ‑ngenuncheatele
genitiv-dativ singular
  • îngenuncheat
  • ‑ngenuncheat
  • îngenuncheatului
  • ‑ngenuncheatului
  • îngenuncheate
  • ‑ngenuncheate
  • îngenuncheatei
  • ‑ngenuncheatei
plural
  • îngenuncheați
  • ‑ngenuncheați
  • îngenuncheaților
  • ‑ngenuncheaților
  • îngenuncheate
  • ‑ngenuncheate
  • îngenuncheatelor
  • ‑ngenuncheatelor
vocativ singular
plural
genuncheat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • genuncheat
  • genuncheatul
  • genuncheatu‑
  • genunchea
  • genuncheata
plural
  • genuncheați
  • genuncheații
  • genuncheate
  • genuncheatele
genitiv-dativ singular
  • genuncheat
  • genuncheatului
  • genuncheate
  • genuncheatei
plural
  • genuncheați
  • genuncheaților
  • genuncheate
  • genuncheatelor
vocativ singular
plural
îngerunchiat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
îngenunchiat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngenunchiat
  • ‑ngenunchiat
  • îngenunchiatul
  • îngenunchiatu‑
  • ‑ngenunchiatul
  • ‑ngenunchiatu‑
  • îngenunchia
  • ‑ngenunchia
  • îngenunchiata
  • ‑ngenunchiata
plural
  • îngenunchiați
  • ‑ngenunchiați
  • îngenunchiații
  • ‑ngenunchiații
  • îngenunchiate
  • ‑ngenunchiate
  • îngenunchiatele
  • ‑ngenunchiatele
genitiv-dativ singular
  • îngenunchiat
  • ‑ngenunchiat
  • îngenunchiatului
  • ‑ngenunchiatului
  • îngenunchiate
  • ‑ngenunchiate
  • îngenunchiatei
  • ‑ngenunchiatei
plural
  • îngenunchiați
  • ‑ngenunchiați
  • îngenunchiaților
  • ‑ngenunchiaților
  • îngenunchiate
  • ‑ngenunchiate
  • îngenunchiatelor
  • ‑ngenunchiatelor
vocativ singular
plural
îngenuchiat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îngenunchea, îngenunchezverb

  • 1. intranzitiv A se așeza în genunchi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nenorocita drumeață a îngenuncheat lîngă patul soțului ei. CREANGĂ, P. 97. DLRLC
    • format_quote Biata femeie îngenunchease dinaintea mea. NEGRUZZI, S. I 52. DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat Aservi, robi, subjuga, supune, înfeuda, înrobi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Boierii sînt niște nesocotiți! Vor să mă îngenunche lui Sigismund. DELAVRANCEA, O. II 94. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Îl ruga pe frate-său cu lacrimi să-i spună el cum s-ar putea îngenunchea acel neînduplecat și isprăvi cu atîtea jertfe de viteji. CARAGIALE, O. III 91. DLRLC
    • 2.1. rar A da în stăpânire, a închina (unui dușman). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: închina
      • format_quote Vai ție, Petre, domn ticălos! vai ție, Irimie, Iudă care ți-ai vîndut domnul și ți-ai îngenuncheat moșia! SADOVEANU, O. I 192. DLRLC
    • 2.2. intranzitiv A se supune. DLRLC
      • format_quote În apus e luptă-ncinsă Între noapte și lumină... Ziua-ngenunchează-nvinsă – Codrul, apele suspină. CERNA, P. 57. DLRLC
etimologie:

îngenuncheat, îngenuncheaadjectiv

  • 1. Care stă în genunchi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cînta monoton împreună cu noru-sa, îngenuncheate, prăbușite pe brînci lîngă trupul întins. DUMITRIU, N. 154. DLRLC
    • format_quote Albu-i trup de fată Îngenuncheat Ca pentru rugăciune... Părea-ncrustat În rocă de cărbune. TOPÎRCEANU, B. 100. DLRLC
  • 2. figurat Aservit, robit, subjugat, supus, înrobit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • vezi îngenunchea DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.