îngemănat, ~ă a [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: îngenat / Pl: ~ați, ~e / E: îngemăna] 1 Unit. 2 Împreunat². 3 Amestecat. 4 (D. crengile unui arbore) Care răsar și cresc din aceeași tulpină Si: (înv) îngemănărat. 5-6 (D. fructe, ramuri, copaci) Care cresc (laolaltă sau) lipite. 7 (Pop) Geamăn. 8 (D. drumuri) Bifurcat. 9 (Înv; d. copita unui animal) Despicată.

ÎNGEMĂNAT, -Ă, îngemănați, -te, adj. (Mai ales poetic) Unit, împreunat, îmbinat. Acest vînt cîntă urechilor noastre ca de pe strune îngemănate. SADOVEANU, N. P. 220. Săbiile, îngemănate, le învălui singurel în sac. id. Z. C. 316. Ce minunat ar fi... dacă inima și creierul ar fi rămas împreună îngemănate, să nu facă niciodată inima ce nu vrea creierul și mai cu seamă creierul să nu facă ce sfîșie inima. REBREANU, P. S. 125.

ingemena v vz îngemăna

îngemăna [At: BIBLIA (1688) 136² / V: ~mâna / Pzi: ~nez, îngemăn / E: ml *ingeminare] 1-2 vtr A (se) uni strâns. 3-4 vtr A (se) împreuna. 5-6 vtr A (se) îmbina. 7-8 vtr A (se) amesteca. 9 vi (Înv; d. rumegătoare) A avea copita spintecată în două.

îngemâna v vz îngemăna

îngenat, ~ă a vz îngemănat

ÎNGEMĂNA, îngemănez și îngemăn, vb. I. Tranz. (Mai ales poetic) A uni strîns, a împreuna, a îmbina, a amesteca. N-am izbutit să adun la un loc Comorile toate, cum nu poți să-ngemeni În pagini, și vînturi, și ape, și foc. CASSIAN, H. 40. Ce mult se iubeau și ce bine trăiau ei... lipindu-și inimile și îngemănîndu-și gîndurile. VLAHUȚĂ, O. A 109.

ÎNGEMĂNA vb. I. tr., refl. A (se) uni strîns; a (se) împreuna, a (se) îmbina. [P.i. -nez și îngemăn. / cf. lat. ingeminare].

ÎNGEMĂNA vb. tr., refl. a (se) uni, a (se) împreuna, a (se) îmbina strâns. (< lat. ingeminare)

A ÎNGEMĂNA ~ez tranz. A face să se îngemăneze; a împreuna; a îmbina. [Și îngeamăn] /<lat. ingeminare

A SE ÎNGEMĂNA mă ~ez intranz. poet. A se apropia unindu-se și formând un tot; a se împreuna; a se îmbina. Cerul se ~ează cu pământul. [Și îngeamăn] /<lat. ingeminare

îngemăná v. a uni laolaltă într’un mod intim. [Lat. INGEMINARE].

îngemănéz v. tr. (d. geamăn). Împreun, îmbin, unesc. V. refl. Mă îmbin, mă unesc.

îngemăna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îngemănez, 3 îngemănează; conj. prez. 1 sg. să îngemănez, 3 să îngemăneze

!îngemăna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îngemănez, 2 sg. îngemănezi, 3 îngemănează; conj. prez. 3 să îngemăneze

îngemăna vb., ind. prez. 1 sg. îngemănez/îngemăn, 2 sg. îngemănezi/îngemeni, 3 sg. și pl. îngemănează/îngeamănă; conj. prez. 3 sg. și pl. îngemăneze/îngemene

îngemăna

îngemănez.

ÎNGEMĂNAT adj. 1. v. unit. (Elemente ~ ale unui tot.) 2. împerecheat, (livr.) geminat. (Flori ~.)

ÎNGEMĂNAT adj. 1. îmbinat, împreunat, reunit, unit. (Elemente ~ ale unui tot.) 2. împerecheat, (livr.) geminat. (Flori ~.)

ÎNGEMĂNA vb. v. îmbina.

ÎNGEMĂNA vb. a (se) combina, a (se) îmbina, a (se) împreuna, a (se) uni. (Cum se ~ aceste elemente?)