13 definiții pentru înfurcitură
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNFURCITURĂ, înfurcituri, s. f. (Înv.) Bifurcare de drumuri; răspântie. [Var.: înfurcătură s. f.] – Înfurci + suf. -tură.
înfurcitură sf [At: ODOBESCU, III, 178 / V: ~căt~, furcătură, furcitură / Pl: -ri / E: înfurci + -tură] (Îvr) 1 Loc unde se bifurcă, se încrucișează drumurile, apele etc. Vz răscruce, răspântie. 2 (Îf înfurcătură) Lemn cu două brațe. 3 Loc unde se îmbină grinda casei cu furca. 4 (Ccr) Cantitate de paie, fân care se poate lua o dată în furcă. 5 Căpiță. 6 Car încărcat cu fân sau cu paie. 7 Fânărie (2). 8 Încurcătură. 9 Ceartă. 10 Încăierare. 11 (D. doi sau mai mulți oameni; îe) A sta ~ A fi înghesuiți.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNFURCITURĂ, înfurcituri, s. f. (Rar) Bifurcare de drumuri; răspântie. [Var.: înfurcătură s. f.] – Înfurci + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNFURCITURĂ, înfurcituri, s. f. (Rar) Locul unde se desparte în două un drum, o șosea, o apă etc.; bifurcație. Sosiră la înfurcitura Bîscei, acolo unde se așterne o poieniță verde umbrită de plopi. ODOBESCU, S. A. 430. [Să ne ducem] prin înfurciturile și prin colțanii unde se ivește sfieț sau îngrozitor vînatul de la munte. id. S. III 90. – Variantă: înfurcătură (CARAGIALE, O. III 98) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
înfurcitură f. răscruce, respântie.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înfurcitúră f., pl. ĭ. Locu unde ramurile saŭ drumu se înfurcește.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNFURCĂTURĂ s. f. v. înfurcitură.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNFURCĂTURĂ s. f. v. înfurcitură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNFURCĂTURĂ s. f. v. înfurcitură.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
înfurcătură sf vz înfurcitură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
înfurcitură (înv.) s. f., g.-d. art. înfurciturii; pl. înfurcituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
înfurcitură (înv.) s. f., g.-d. art. înfurciturii; pl. înfurcituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înfurcitură s. f., g.-d. art. înfurciturii; pl. înfurcituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNFURCITURĂ s. v. bifurcare, bifurcație.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înfurcitură s. v. BIFURCARE. BIFURCAȚIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
înfurcitură, înfurciturisubstantiv feminin
- 1. Bifurcare de drumuri. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: bifurcare bifurcație răspântie
- [Să ne ducem] prin înfurciturile și prin colțanii unde se ivește sfieț sau îngrozitor vînatul de la munte. ODOBESCU, S. III 90. DLRLC
- 1.1. Locul unde se desparte în două o apă. DLRLC
- Sosiră la înfurcitura Bîscei, acolo unde se așterne o poieniță verde umbrită de plopi. ODOBESCU, S. A. 430. DLRLC
-
-
etimologie:
- Înfurci + sufix -tură. DEX '09 DEX '98