opțiuni
  • info

2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFOMETAT, -Ă, înfometați, -te, adj. Care suferă de foame; flămând, flămânzit, famelic. – V. înfometa.

ÎNFOMETAT, -Ă, înfometați, -te, adj. Care suferă de foame; flămând, flămânzit, famelic. – V. înfometa.

înfometat, ~ă a [At: TDRG / Pl: ~ați, ~e / E: înfometa] 1 Lipsit de mijloace de subzistență Si: înfomat (1). 2 Constrâns prin foamete Si: înfomat (2). 3 Care suferă de foame Si: flămând, înfomat (3).

ÎNFOMETAT, -Ă, înfometați, -te, adj. Care este chinuit de foame, care suferă de lipsă de hrană; flămînd.

ÎNFOMETAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNFOMETA. 2) Care este flămând de mult timp. /v. a înfometa

ÎNFOMETA, înfometez, vb. I. Tranz. A face să flămânzească; a constrânge prin foame. – În + foamete.

ÎNFOMETA, înfometez, vb. I. Tranz. A face să flămânzească; a constrânge prin foame. – În + foamete.

înfometa [At: IORDAN, L. R. A. 341 / Pzi: ~tez / E: în- + foamete] 1 vt A face să flămânzească. 2 vt A constrânge prin foamete. 3 vi A suferi de foame Si: a flămânzi.

ÎNFOMETA, înfometez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să sufere de foame, a lipsi pe cineva de hrană, a constrînge prin foamete.

A ÎNFOMETA ~ez tranz. A face să îndure foame; a ține nehrănit; a flămânzi. /în + foamete

înfometá v. a constrânge prin foame, prin foamete.

înfometéz v. tr. (d. foamete). Umplu de foame, fac să sufere de foamete: a înfometa poporu pin legĭ proaste. – La Delv. înfomat, flămînd.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înfometa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înfometez, 3 înfometează; conj. prez. 1 sg. să înfometez, 3 să înfometeze

înfometa (a ~) vb., ind. prez. 3 înfometează

înfometa vb., ind. prez. 1 sg. înfometez, 3 sg. și pl. înfometează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNFOMETAT adj. flămând.

ÎNFOMETAT adj. v. ahtiat, avid, dorit, dornic, jinduit, jinduitor, râvnitor.

înfometat adj. v. AHTIAT. AVID. DORIT. DORNIC. JINDUIT. JINDUITOR. RÎVNITOR.

ÎNFOMETAT adj. flămînd, flămînzit, nemîncat, nesătul, (rar) înfomat, (reg.) fometos, (prin Transilv. și Ban.) sec. (E veșnic ~.)

ÎNFOMETA vb. v. flămânzi.

ÎNFOMETA vb. a flămînzi. (A ~ pe cineva.)

Intrare: înfometat
înfometat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfometat
  • ‑nfometat
  • înfometatul
  • înfometatu‑
  • ‑nfometatul
  • ‑nfometatu‑
  • înfometată
  • ‑nfometată
  • înfometata
  • ‑nfometata
plural
  • înfometați
  • ‑nfometați
  • înfometații
  • ‑nfometații
  • înfometate
  • ‑nfometate
  • înfometatele
  • ‑nfometatele
genitiv-dativ singular
  • înfometat
  • ‑nfometat
  • înfometatului
  • ‑nfometatului
  • înfometate
  • ‑nfometate
  • înfometatei
  • ‑nfometatei
plural
  • înfometați
  • ‑nfometați
  • înfometaților
  • ‑nfometaților
  • înfometate
  • ‑nfometate
  • înfometatelor
  • ‑nfometatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: înfometa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfometa
  • ‑nfometa
  • înfometare
  • ‑nfometare
  • înfometat
  • ‑nfometat
  • înfometatu‑
  • ‑nfometatu‑
  • înfometând
  • ‑nfometând
  • înfometându‑
  • ‑nfometându‑
 singular plural
  • înfometează
  • ‑nfometează
  • înfometați
  • ‑nfometați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înfometez
  • ‑nfometez
 (să)
  • înfometez
  • ‑nfometez
  • înfometam
  • ‑nfometam
  • înfometai
  • ‑nfometai
  • înfometasem
  • ‑nfometasem
a II-a (tu)
  • înfometezi
  • ‑nfometezi
 (să)
  • înfometezi
  • ‑nfometezi
  • înfometai
  • ‑nfometai
  • înfometași
  • ‑nfometași
  • înfometaseși
  • ‑nfometaseși
a III-a (el, ea)
  • înfometează
  • ‑nfometează
 (să)
  • înfometeze
  • ‑nfometeze
  • înfometa
  • ‑nfometa
  • înfometă
  • ‑nfometă
  • înfometase
  • ‑nfometase
plural I (noi)
  • înfometăm
  • ‑nfometăm
 (să)
  • înfometăm
  • ‑nfometăm
  • înfometam
  • ‑nfometam
  • înfometarăm
  • ‑nfometarăm
  • înfometaserăm
  • ‑nfometaserăm
  • înfometasem
  • ‑nfometasem
a II-a (voi)
  • înfometați
  • ‑nfometați
 (să)
  • înfometați
  • ‑nfometați
  • înfometați
  • ‑nfometați
  • înfometarăți
  • ‑nfometarăți
  • înfometaserăți
  • ‑nfometaserăți
  • înfometaseți
  • ‑nfometaseți
a III-a (ei, ele)
  • înfometează
  • ‑nfometează
 (să)
  • înfometeze
  • ‑nfometeze
  • înfometau
  • ‑nfometau
  • înfometară
  • ‑nfometară
  • înfometaseră
  • ‑nfometaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înfometat, înfometatăadjectiv

etimologie:
  • vezi înfometa DEX '09 DEX '98

înfometa, înfometezverb

  • 1. A face să flămânzească; a constrânge prin foame. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: flămânzi
etimologie:
  • În + foamete DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.