înflăcărare sf [At: MACEDONSKI, O. I 161 / Pl: ~rări / E: înflăcăra] 1 (Fig) Ardoare. 2 Îmbujorare. 3 (Rar) Ardere cu flăcări.

ÎNFLĂCĂRARE s. f. Acțiunea de a (se) înflăcăra; ardoare, înfocare, entuziasm, pasiune, avînt. Oamenii muncii din țara noastră iubesc cu înflăcărare libertățile cucerite. LUPTA DE CLASĂ, 1951, nr. 11-12, 13.

înflăcăra [At: NEGRUZZI, S. I, 17 / Pzi: ~rez / E: în- + flacără] 1-2 vtr (Fig) A (se) aprinde Si: a (se) emoționa, a (se) înfierbânta, a (se) pasiona. 3-4 vtr (Fig) (A face să capete sau) a căpăta culoarea flăcării Si: a (se) înroși, a (se) îmbujora. 5 vi (Rar) A arde în flăcări.

ÎNFLĂCĂRA, înflăcărez, vb. I. Tranz. 1. A insufla avînt, a stîrni entuziasm; a entuziasma, a pasiona. Nu mai avea pe căpetenia care să-i înflăcăreze. ISPIRESCU, M. V. 59. ◊ Absol. Ca scriitor revoluționar [Bălcescu] a scris discursuri, compuneri capabile să miște și să înflăcăreze. L. ROM. 1953, nr. 1, 35. Iscusita fată... Cu a ei cătătură ce înflăcăra. NEGRUZZI, S. II 31. ♦ Refl. A se aprinde, a se anima; a se pasiona, a se entuziasma. Rău, Ignate! Foarte rău! se înflăcără iarăși primarul. REBREANU, R. I 238. 2. A face să capete culoarea flăcării, a înroși, a împurpura. Vestea neașteptată i-a înflăcărat obrajii. ▭ Pojarul zorilor de mai Înflăcărează valea toată. DEȘLIU, M. 19. ◊ Refl. Deodată scînteiară sulițele de lumină ale soarelui, răsăritul se înflăcăra într-o fierbere argintie. SADOVEANU, O. VI 20. Deasupra casei ei în infinit, ardea o stea roșie, se înflăcăra și se stingea. IBRĂILEANU, A. 141.

A SE ÎNFLĂCĂRA mă ~ez intranz. 1) A deveni roșu-aprins (ca flacăra); a se învăpăia. 2) fig. A căpăta tot mai mult suflet; a se umple de elan; a se însufleți; a se anima; a se ambala; a se antrena; a se entuziasma; a se electriza. /în + flacără

A ÎNFLĂCĂRA ~ez tranz. A face să se înflăcăreze; a învăpaia. [Sil. în-flă-] /în + flacără

înflăcărà v. 1. a face să dea flacără, a aprinde; 2. a face flacără, a se aprinde; 3. fig. a excita, a irita.

înflăcăréz v. tr. (d. flacără. V. flăcărez). Fig. Aprind, învăpăĭez, entusiazmez, umplu de curaj: aceste vorbe înflăcărară armata.

înflăcărare s. f., g.-d. art. înflăcărării

înflăcărare s. f., g.-d. art. înflăcărării

înflăcărare s. f., g.-d. art. înflăcărării

înflăcăra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înflăcărez, 3 înflăcărează; conj. prez. 1 sg. să înflăcărez, 3 să înflăcăreze

înflăcăra (a ~) vb., ind. prez. 3 înflăcărează

înflăcăra vb., ind. prez. 1 sg. înflăcărez, 3 sg. și pl. înflăcărează

înflăcărez.

ÎNFLĂCĂRARE s. v. entuziasm.

ÎNFLĂCĂRARE s. ardoare, avînt, elan, entuziasm, înfocare, însuflețire, pasiune, patimă, pornire, (livr.) fervență, fervoare, patos, (rar) ardență, (Mold.) ahotă, (înv.) porneală, săltare, (fig.) aprindere, căldură, flacără, foc, pojar, suflu, zbor. (~ specifică tinereții.)

ÎNFLĂCĂRA vb. 1. a (se) înfoca, a (se) înroși, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încinge. (S-a ~ de emoție.) 2. v. entuziasma.

ÎNFLĂCĂRA vb. v. antrena.

înflăcăra vb. v. ANTRENA.

ÎNFLĂCĂRA vb. 1. a (se) înfoca, a (se) înroși, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încinge. (S-a ~ de emoție.) 2. a (se) entuziasma, a (se) însufleți, a (se) pasiona, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încălzi, (rar fig.) a (se) învăpăia. (Proiectul l-a ~.)