înfăina [At: (a. 1749) GCR II, 44/10 / P: ~fă-i~ / V: (reg) ~ări~ / Pzi: ~nez / E: în- + făina] 1 vt A presăra făină peste ceva. 2 vt A trece prin făină diferite bucate. 3 vr (Rar) A se înfăinoșa. 4 vt (Înv) A pudra. 5 vt (Fam; rar; fig) A bate.

înfărina v vz înfăina

înfăinéz v. tr. Rar. Umplu de făină, presar cu făină.

înfăina, înfăinez, vb. I (pop. și înv.) 1. a presăra cu făină, a tăvăli prin făină. 2. (refl.) a se umple de făină. 3. a pudra. 4. (fig.) a bate.