opțiuni
  • info

9 definiții pentru îndulcitor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDULCITOR, -OARE, îndulcitori, -oare, adj. Care îndulcește. ♦ Fig. Care desfată, satisface. – Îndulci + suf. -tor.

îndulcitor, ~oare a [At: ALECSANDRI, P. I 99 / Pl: ~i, ~oare / E: îndulci + -(i)tor] (Reg) 1 Care face să devină mai dulce. 2 Care desfată. 3 Care satisface.

ÎNDULCITOR, -OARE, îndulcitori, -oare, adj. (Reg.) Care îndulcește. ♦ Fig. Care desfată, satisface. – Îndulci + suf. -tor.

ÎNDULCITOR, -OARE, îndulcitori, -oare, adj. Care îndulcește. Ian privește, frățioare, Mai văzut-ai tu la soare Așa poame-ndulcitoare? ALECSANDRI, P. I 99. ♦ Care desfată, satisface, mîngîie, mulțumește. Ca-nspre niște prietine bune, îndulcitoare ale singurătății, își îndreptă privirile asupra cărților ei așezate în rafturi. SADOVEANU, O. IV 319. Vrei o floare, nu-ți dau floare, Na-ți guriță-ndulcitoare. ALECSANDRI, P. P. 339.

îndulcitor s. n. Substanță folosită pentru a da gust dulce alimentelor ◊ „Un îndulcitor hipocaloric Candeline pentru sănătatea dvs.” R.l. 25 III 92 p. 4 (din îndulci + -tor; DEX – alte sensuri)

ÎNDULCITOR ~oare (~ori, ~oare) 1) Care îndulcește; cu proprietatea de a îndulci. 2) fig. Care produce plăcere deosebită; în stare să desfete simțurile; desfătător; încântător. /a îndulci + suf. ~tor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îndulcitor adj. m., pl. îndulcitori; f. sg. și pl. îndulcitoare

îndulcitor adj. m., pl. îndulcitori; f. sg. și pl. îndulcitoare

îndulcitor adj. m., pl. îndulcitori; f. sg. și pl. îndulcitoare

Intrare: îndulcitor
îndulcitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndulcitor
  • ‑ndulcitor
  • îndulcitorul
  • îndulcitoru‑
  • ‑ndulcitorul
  • ‑ndulcitoru‑
  • îndulcitoare
  • ‑ndulcitoare
  • îndulcitoarea
  • ‑ndulcitoarea
plural
  • îndulcitori
  • ‑ndulcitori
  • îndulcitorii
  • ‑ndulcitorii
  • îndulcitoare
  • ‑ndulcitoare
  • îndulcitoarele
  • ‑ndulcitoarele
genitiv-dativ singular
  • îndulcitor
  • ‑ndulcitor
  • îndulcitorului
  • ‑ndulcitorului
  • îndulcitoare
  • ‑ndulcitoare
  • îndulcitoarei
  • ‑ndulcitoarei
plural
  • îndulcitori
  • ‑ndulcitori
  • îndulcitorilor
  • ‑ndulcitorilor
  • îndulcitoare
  • ‑ndulcitoare
  • îndulcitoarelor
  • ‑ndulcitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndulcitor, îndulcitoareadjectiv

  • 1. Care îndulcește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ian privește, frățioare, Mai văzut-ai tu la soare Așa poame-ndulcitoare? ALECSANDRI, P. I 99. DLRLC
    • 1.1. figurat Care desfată, satisface. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: desfătător încântător
      • format_quote Ca-nspre niște prietine bune, îndulcitoare ale singurătății, își îndreptă privirile asupra cărților ei așezate în rafturi. SADOVEANU, O. IV 319. DLRLC
      • format_quote Vrei o floare, nu-ți dau floare, Na-ți guriță-ndulcitoare. ALECSANDRI, P. P. 339. DLRLC
etimologie:
  • Îndulci + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.