îndesare sf [At: CONACHI, P. 270 / V: ~sire, (rar) ~șire / Pl: ~sări / E: îndesa] Înmulțire peste măsură într-un spațiu restrâns Si: (înv) îndesătură (1). 2 Năvălire undeva sau asupra cuiva. 3 Pătrundere undeva pe furiș. 4 Îngroșare a pielii. 5 Apăsare pentru a face să încapă cât mai mult într-un spațiu limitat Si: înghesuire. 6 Comprimare a unui material. 7 Așezare a căciulii, pălăriei etc. trăgând-o pe cap cât mai mult. 8 Introducere a unui obiect undeva prin împingere. 9 Îngrămădire unul lângă altul, unul peste altul. 10 Copleșire a cuiva cu vizitele, cu prezența. 11 (Pop) Nerăbdare.

îndesa [At: DOSOFTEI, V. S. 3/1 / V: (cscj) ~si, (rar) ~și / Pzi: îndes / E: ml ◊ in-de(n)sare] 1-2 vtr (Rar) A (se) înmulți peste măsură într-un spațiu restrâns. 3 vr (Rar) A năvăli undeva sau asupra cuiva. 4 vr (Rar) A pătrunde undeva pe furiș. 5 vr (Rar; d. piele) A se îngroșa. 6-7 vtr A (se) îndesi. 8 vt A apăsa pentru a face să încapă cât mai mult într-un spațiu limitat. 9 vt A face cât mai compact un material. 10 vt A-și așeza căciula, pălăria etc. trăgând-o cât mai mult pe cap. 11 vt (Pop; îe) A-și ~ căciula pe urechi A se arăta nepăsător. 12 vt (Îae) A se preface că nu știe despre ce e vorba. 13 vt (Nob) A fi incomodat de șa. 14 vt (Înv) A introduce prin împingere. 15 vr (D. oameni) A se îngrămădi unul lângă altul sau unul peste altul. 16-17 vtr (Pop; d. oameni) A (se) grăbi. 18 vt (Înv) A copleși pe cineva cu vizitele, cu prezența. 19-20 vtr (Înv) A (se) repeta.

îndesi¹ v vz îndesa

îndesire¹ sf vz îndesare

îndeși v vz îndesa

ÎNDESA, îndes, vb. I. 1. Tranz. A apăsa ca să încapă cît mai mult într-un spațiu restrîns, a îngrămădi, a vîrî cu forța (într-un spațiu limitat); a înghesui. Să puse fata și-și adună tot ce biata putu cu degrabă, oleacă de merinde, niște hăinuțe... le îndesă toate într-o păreche de desagi. RETEGANUL, P. V 68. ♦ A înfige, a introduce (adînc) ceva. Îndesă fetii degetul în gură. RETEGANUL, P. IV 6. 2. Tranz. A-și așeza (pălăria, căciula) trăgînd-o adînc pe cap (ca să acopere și urechile). Îmi îndesai pălăria peste urechi și mă lungii perpendicular pe cursul Bistriței. HOGAȘ, M. N. 61. Își aprinse o țigară și, îndesîndu-și pălăria pe cap, ieși cu un aer plictisit. VLAHUȚĂ, O. A. III 38. Moșneagul... puse cușma pe cap, o îndesă pe urechi. CREANGĂ, P. 81. 3. Refl. (Despre o mulțime de persoane sau de lucruri în mișcare) A se îngrămădi la un loc, a se strînge laolaltă (formînd un grup des, compact). ♦ (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «în») A se apropia prea mult (de obicei cu intenții agresive) de cineva, a înghesui pe cineva. Gloata se îndesa în piepturile cailor care sforăiau speriați. DUMITRIU, N. 30. Dan bătrînul... se-ndeasă în gloata tremurîndă. ALECSANDRI, O. 215. ◊ Fig. Deși această soartă așteaptă și pre alți, Toți însă cătră dînsa se-mping și se îndeasă. NEGRUZZI, S. II 246. ♦ A deveni mai des, mai compact. Văzînd că vremea trecea și întunericul se îndesa, băiatul... începu să se uite în toate părțile ca să ghicească pe unde a venit. POPESCU, B. IV 33. ◊ Tranz. Sare, pasurile-ndeasă. ALECSANDRI, P. P. 350.

A ÎNDESA îndes tranz. 1) (obiecte) A vârî cu forța într-un spațiu restrâns (ca să încapă mai mult); a înghesui; a ticsi. ~ rufele într-un sac. 2) (căciula, pălăria etc.) A trage peste urechi, peste ochi. /<lat. inde[n]sare

A SE ÎNDESA mă îndes intranz. fam. (despre ființe) A se aduna în număr mare într-un spațiu restrâns, împingându-se în dezordine; a se buluci; a se înghesui; a se îmbulzi. /<lat. inde[n]sare

îndesà v. 1. a pune des: a îndesa grâu în saci; 2. a umplea des: a îndesa paharul; 3. a se împinge unul într’altul, a se vârî: îndesându-și căciula în cap; 4. a se face des: vizitele se îndesiră NEGR. [Lat. *INDENSARE (cf. CONDENSARE)].

2) îndés, a -á v. tr. (în și des orĭ d. lat. in, în, și densare, a îndesa, a condensa, d. densus, des; sp. condesar. – Îndes, îndeșĭ, îndeasă; să îndese). Fac des, condensez: a îndesa cafeaŭa rîșnită în cutie, haĭnele în cufăr. Împing, fac să intre: a îndesa căcĭula în cap, bumbacu în urechĭ, pumnu în gura cuĭva. Silesc, forțez pe cineva cu ceva, să facă ceva: nu mă’ndesa cu atîta vin, cu băutura, cu paharu! Umplu mult: a îndesa cufăru cu haĭne. V. refl. Mă grămădesc, mă aglomerez, tind la: naufragiațiĭ se îndesaŭ în luntri, caliciĭ se îndesaŭ la pomană, copiiĭ se îndesaŭ în mine de frică. V. înfoĭez.

îndesare s. f., g.-d. art. îndesării; pl. îndesări

îndesare s. f., g.-d. art. îndesării; pl. îndesări

îndesare s. f., g.-d. art. îndesării; pl. îndesări

îndesa (a ~) (a îngrămădi) vb., ind. prez. 1 sg. îndes, 2 sg. îndeși, 3 îndeasă; conj. prez. 1 sg. să îndes, 3 să îndese; imper. 2 sg. afirm. îndeasă

îndesa (a ~) (a înghesui) vb., ind. prez. 3 îndeasă; ger. îndesând

îndesa (a înghesui) vb., ind. prez. 1 sg. îndes, 3 sg. și pl. îndeasă; ger. îndesând

ÎNDESARE s. 1. v. îngrămădire, ticsire. 2. înfundare. (~ căciulii pe cap.) 3. v. tasare. 4. (IND.) refulare. (~ a unei piese prin forjare.)

ÎNDESARE s. 1. înghesuire, îngrămădire, ticsire. (~ geamantanului cu lucruri.) 2. înfundare. (~ căciulii pe cap.) 3. compactare, tasare. (~ terenului.)

ÎNDESA vb. 1. v. îngrămădi. 2. v. îmbulzi. 3. a se băga, a se îmbulzi, a se înghesui, a se îngrămădi, a se vârî. (Nu vă mai ~ așa în mine!) 4. a băga, a înfunda, a trage, a vârî. (~ căciula pe cap.) 5. v. bătători. 6. v. tasa.

ÎNDESA vb. 1. a burduși, a ghemui, a înghesui, a îngrămădi, a ticsi, (rar) a tescui, (înv. și pop.) a strîmtora, (reg.) a bucși, (prin Transilv. și Mold.) a bîcsi, (prin Mold.) a bosoli, (Mold. și Transilv.) a desăgi, (Mold.) a găvozdi, (fig.) a căptuși. (A ~ toate într-un sac.) 2. a se grămădi, a se îmbulzi, a se înghesui, a se îngrămădi, (pop.) a se buluci, (reg.) a se poroboti, a se tîrși, (prin Ban. și Olt.) a se nălogi, (rar fig.) a se mușuroi. (S-au ~ cu toții în jurul lui.) 3. a se băga, a se îmbulzi, a se înghesui, a se îngrămădi, a se vîrî. (Nu vă mai ~ așa în mine!) 4. a băga, a înfunda, a trage, a vîrî. (~ căciula pe cap.) 5. a bate, a bătători, a bătuci, a presa, (pop.) a pisa, (reg.) a dricui, a tăpși, a zbătuci, (Transilv.) a dripi, (fam.) a pisăgi. (~ pămîntul, zăpada.) 6. a (se) compacta, a (se) tasa. (A ~ un material poros.)

îndesa (îndes, îndesat), vb. – 1. A presa, a apăsa. – 2. A înghesui, a burduși. – 3. A strivi, a stîlci. – 4. A bătători, a îndesa. – 5. A înfige. – 6. A hăitui, a hărțui, a prigoni. – 7. (Refl.) A se înghesui, a se îngrămădi. – 8. (Refl.) A se condensa, a se face cît mai compact. – 9. A înmulți, a repeta. – 10. (Refl.) A se sătura. – Mr. (î)ndes, ndisare, megl. andes, andisari. Lat. densāre (Pușcariu 831; Candrea-Dens., 486; DAR), cf. des. Ar putea fi și der. intern al lui des; pare însă mai curînd că acest der. e var. îndesi, care se folosește mai ales cu sensul 9 și care, în acest caz, ar fi mai curînd un dublet neol. (DAR îl consideră var., cu schimbare de suf.; după Densusianu, Hlr., 150, din lat. densῑre, cf. Pușcariu 831). – Der. îndesat, adj. (cu conținutul presat; foarte plin; înfipt; apăsat, rostit cu insistență; dens; mic și gros, rotofei), cf. mr. ndisat; îndesătură, s. f. (înv., insistență).