încurajare sf [At: PANN, E. II 73/4 / V: (înv) ~corăj~ / Pl: ~jări / E: încuraja] 1 Îmbărbătare. 2 Sprijinire. 3 Stimulare. 4 (Irn) Favorizare. 5 (Irn) Protecție.

ÎNCURAJARE, încurajări, s. f. Acțiunea de a încuraja și rezultatul ei; îmbărbătare, însuflețire, stimulare, sprijinire. În 1887, se votează legea pentru încurajarea industriei naționale. IST. R.P.R. 415. Mai tot într-același timp s-a format în București Societatea literară, al căreia scop nu avea nimic ascuns, ci era pur și simplu dezvoltarea și încurajarea literaturii naționale. GHICA, S. A. 149. Scopul este ca prin această încurajare să se îmbunătățească soiul hergheliilor. NEGRUZZI, S. I 36.

ÎNCURAJARE s.f. Acțiunea de a încuraja. [< încuraja].

încorăja v vz încuraja

încuragia v vz încuraja

încuraja vt [At: RETEGANUL, P. I. 53 / V: ~agia, (înv) încorăja, (înv) -răja / Pzi: -~jez / E: în- + curaj] 1 A da cuiva curaj Si: a îmbărbăta. 2 A sprijini. 3 A stimula.

încurăja v vz încuraja

ÎNCURAJA, încurajez, vb. I. Tranz. 1. A da curaj, a îmbărbăta, a însufleți. Părinții o încurajară din ochi să primească. C. PETRESCU, C. V. 14. Doctoream și încurajam soldații, care de multe ori mureau în brațele mele. RUSSO, O. 50. 2. A sprijini, a stimula. A încurajat elevul prin cuvinte de laudă. ▭ Încurajînd introducerea de forme noi de muncă, «Îndrumătorul cultural» va constitui un real sprijin. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 223, 2/2. Să-i încurajăm dîndu-le avantaje potrivite cu sacrificiile lor. ALECSANDRI, T. I 361.

ÎNCURAJA vb. I. tr. 1. A da curaj, a îmbărbăta. 2. A sprijini, a stimula. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jînd. / cf. fr. encourager].

ÎNCURAJA vb. tr. 1. a da curaj, a îmbărbăta. 2. a sprijini, a stimula. (< fr. encourager)

A ÎNCURAJA ~ez tranz. (în opoziție cu a descuraja) 1) (persoane) A susține insuflând curaj; a face să prindă curaj; a îmbărbăta. 2) fig. A susține stimulând dezvoltarea sau realizarea practică. ~ un proiect. /<fr. encourager

încurajà v. 1. a da curaj, a îmbărbăta; 2. fig. a favoriza, a proteja: a încuraja industria națională.

*încurajéz v. tr. (fr. encourager). Îmbărbătez, umplu de curaj. Fig. Favorizez, protejez: a încuraja agricultura, artele.

încurajare s. f., g.-d. art. încurajării; pl. încurajări

încurajare s. f., g.-d. art. încurajării; pl. încurajări

încurajare s. f., g.-d. art. încurajării; pl. încurajări

încuraja (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încurajez, 3 încurajează, 1 pl. încurajăm; conj. prez. 1 sg. să încurajez, 3 să încurajeze; ger. încurajând

încuraja (a ~) vb., ind. prez. 3 încurajează, 1 pl. încurajăm; conj. prez. 3 să încurajeze; ger. încurajând

încuraja vb., ind. prez. 1 sg. incurajez, 1 pl. încurajăm; conj. prez. 3 sg. și pl. încurajeze; ger. încurajând

încurajez, -jează 3, -jam 1 imp., -jator adj. v.

ÎNCURAJARE s. v. consolare.

ÎNCURAJARE s. alinare, consolare, îmbărbătare, mîngîiere, (înv.) consolație, parigorie, (fig.) balsam, refugiu. (Și-a găsit ~ în muncă.)

Încurajare ≠ descurajare

ÎNCURAJA vb. 1. v. însufleți. 2. v. stimula. 3. v. consola.

ÎNCURAJA vb. 1. a îmbărbăta, a îndemna, a însufleți, a stimula, a susține, (înv.) a insufla, a mîngîia, a semeți. (Ce vă ~ în luptă?) 2. a îmbia, a îmboldi, a îndemna, a stimula. (Aprecierile lui m-au ~ să...) 3. a (se) alina, a (se) consola, a (se) îmbărbăta, a (se) mîngîia, (grecism înv.) a (se) parigorisi. (Încerca să-l ~ pentru pierderea suferită.)

A încuraja ≠ a demoraliza, a deprima, a descuraja

A (se) încuraja ≠ a (se) înfricoșa, a (se) speria