2 intrări
13 definiții
din care- explicative (7)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNCUIETOARE, încuietori, s. f., adj. 1. S. f. Dispozitiv care încuie ceva. ♦ Fig. Dificultate, situație grea în care se află cineva. 2. Adj. (Fam.; despre probleme,întrebări) Care este greu de rezolvat, la care este greu de răspuns.- Încuia + suf. -toare.
ÎNCUIETOARE, încuietori, s. f. Dispozitiv care încuie ceva. ♦ Fig. Dificultate, situație grea în care se află cineva. – Încuia + suf. -toare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNCUIETOARE, încuietori, s. f. Dispozitiv cu care se încuie o ușă, o fereastră, o ladă etc. Rîcîi mușchiul care ascunsese încuietoarea. GALACTION, O. I 256. Nu era încuiat cu vro încuietoare meșteșugită. ISPIRESCU, U. 98. Pune p-un lăcătuș singur într-o pivniță și zi-i să-ți facă o încuietoare. NEGRUZZI, S. III 406.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCUIETOARE ~ori f. Dispozitiv cu care se încuie. /a încuia + suf. ~toare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
încuietoare f. 1. unealtă de încuiat; 2. încuierea pântecelui, constipațiune.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încuĭetoáre f., pl. orĭ. Mecanizm de încuĭat (ca broasca, clanța, clampa).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
încuietor, ~oare [At: VARLAAM, C. II, 22 / Pl: ~i, ~oare / E: încuia + -(ă)tor] 1-2 sf, a (Dispozitiv) care încuie ceva. 3 sf (D. oameni; îe) A avea două chei pentru o ~oare A fi șiret. 4 sf (Fig) Situație grea în care se află cineva. 5-6 sf, a (Fig) (Problemă) care nu are răspuns. 7 sf (Pop) Ghicitoare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
încuietoare s. f., g.-d. art. încuietorii; pl. încuietori
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
încuietoare s. f., g.-d. art. încuietorii; pl. încuietori
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
încuietoare s. f., g.-d. art. încuietorii; pl. încuietori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
încuietor adj. m., pl. încuietori; f. sg. și pl. încuietoare
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNCUIETOARE s. 1. v. clanță. 2. v. zăvor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNCUIETOARE s. 1. clanță, ivăr, (reg.) zimpirig, (Mold.) clampă, (Transilv.) clenci, (Ban.) clențaică, (prin Transilv.) rătez, (Ban.) șnală, (Transilv. și Olt.) verver. (~ la broasca ușii.) 2. ivăr, zăvor, (pop.) rătez, (reg.) riglă, (prin Ban.) reză. (~ la ușă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F116) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
încuietoare, încuietorisubstantiv feminin
- 1. Dispozitiv care încuie ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Rîcîi mușchiul care ascunsese încuietoarea. GALACTION, O. I 256. DLRLC
- Nu era încuiat cu vro încuietoare meșteșugită. ISPIRESCU, U. 98. DLRLC
- Pune p-un lăcătuș singur într-o pivniță și zi-i să-ți facă o încuietoare. NEGRUZZI, S. III 406. DLRLC
- 1.1. Dificultate, situație grea în care se află cineva. DEX '09 DEX '98
-
- 2. (Despre probleme, întrebări) Care este greu de rezolvat, la care este greu de răspuns. DEX '09
etimologie:
- Încuia + sufix -toare. DEX '09 DEX '98 NODEX