opțiuni
  • info

3 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCRUȘIT, -Ă, încrușiți, -te, adj. (Reg.) 1. (Despre pielea animalelor) Argăsit2. 2. Înroșit; p. ext. pătat (cu sânge). – V. încruși.

ÎNCRUȘIT, -Ă, încrușiți, -te, adj. (Reg.) 1. (Despre pielea animalelor) Argăsit2. 2. Înroșit; p. ext. pătat (cu sânge). – V. încruși.

încrușit2, ~ă a [At: EMINESCU, ap. CADE / Pl: ~iți, / E: încruși] (Înv) 1 Înroșit. 2 (Pex) Pătat de sânge. 3 (D. pielea animalelor) Argăsit2. 4 Înnegrit. 5 Amestecat cu sânge.

încrușit1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: în- + crușit1] (Înv) 1 Tăbăcire (1). 2 Încrușire (2).

ÎNCRUȘIT, -Ă adj. v. crușit.

încrușit a. Mold. însângerat: pe stradele încrușite de flăcările orbitoare EM.; [V. crușì].

CRUȘIT, -Ă, crușiți, -te, adj. (Reg.) 1. (Despre pielea unui animal) Argăsit. 2. Înroșit; p. ext. pătat (cu sânge). – V. cruși.

CRUȘIT, -Ă, crușiți, -te, adj. (Reg.) 1. (Despre pielea unui animal) Argăsit. 2. Înroșit; p. ext. pătat (cu sânge). – V. cruși.

ÎNCRUȘI, încrușesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A argăsi. – În + cruși.

ÎNCRUȘI, încrușesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A argăsi. – În + cruși.

crușit1 sn [At: VICIU, GL. / Pl: ~uri / E: cruși] 1 Tăbăcire (1). 2 Boală internă la oi și vaci, asemănătoare cu aprinderea din pricina căreia animalele urinează cu sânge Si: (reg) crușet, crușit1 (2).

crușit2, ~ă a [At: POLIZU / Pl: ~iți, ~e / E: cruși] (Îrg) 1 Argăsit. 2 Înnegrit. 3 Însângerat. 4 (Îs) Ceai ~ Ceai stătut care a căpătat o culoare închisă. 5 (Îs) Lapte ~ Lapte amestecat cu sânge.

încruși vt [At: DA ms / Pzi: ~șesc / E: în- + cruși] (Reg) A argăsi.

CRUȘIT, -Ă, crușiți, -te, adj. (Regional) 1. (Despre pielea unui animal) Argăsit, tăbăcit. 2. Înroșit; p. ext. pătat (cu sînge). – Variantă: încrușit, -ă (EMINESCU, O. I 62) adj.

crușit n. Mold. tăbăcitul pieilor.

*crușésc v. tr. (sîrb. rut. krušiti, rus. -ítĭ, a sfărăma, a putrezi, d. kruh, țandură, bucățică, fărmătură. V. crihan). Mold. Trans. Tăbăcesc, dubesc. Mold. sud (și încrușésc). Spăl rufele răŭ fixînd murdăria în ele pin leșie neprimenită. V. refl. și intr. (după coloarea crușeliĭ). Urinez cu sînge (vorbind de vite). V. zăpresc.

încrușésc, V. crușesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încruși (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încrușesc, 3 sg. încrușește, imperf. 1 încrușeam; conj. prez. 1 sg. să încrușesc, 3 să încrușească

încruși (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încrușesc, imperf. 3 sg. încrușea; conj. prez. 3 să încrușească

încruși vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încrușesc, imperf. 3 sg. încrușea; conj. prez. 3 sg. și pl. încrușească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

crușit adj. v. ARGĂSIT. TĂBĂCIT.

Intrare: încrușit
încrușit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încrușit
  • ‑ncrușit
  • încrușitul
  • încrușitu‑
  • ‑ncrușitul
  • ‑ncrușitu‑
  • încrușită
  • ‑ncrușită
  • încrușita
  • ‑ncrușita
plural
  • încrușiți
  • ‑ncrușiți
  • încrușiții
  • ‑ncrușiții
  • încrușite
  • ‑ncrușite
  • încrușitele
  • ‑ncrușitele
genitiv-dativ singular
  • încrușit
  • ‑ncrușit
  • încrușitului
  • ‑ncrușitului
  • încrușite
  • ‑ncrușite
  • încrușitei
  • ‑ncrușitei
plural
  • încrușiți
  • ‑ncrușiți
  • încrușiților
  • ‑ncrușiților
  • încrușite
  • ‑ncrușite
  • încrușitelor
  • ‑ncrușitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: crușit
crușit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crușit
  • crușitul
  • crușitu‑
  • crușită
  • crușita
plural
  • crușiți
  • crușiții
  • crușite
  • crușitele
genitiv-dativ singular
  • crușit
  • crușitului
  • crușite
  • crușitei
plural
  • crușiți
  • crușiților
  • crușite
  • crușitelor
vocativ singular — —
plural — —
încrușit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încrușit
  • ‑ncrușit
  • încrușitul
  • încrușitu‑
  • ‑ncrușitul
  • ‑ncrușitu‑
  • încrușită
  • ‑ncrușită
  • încrușita
  • ‑ncrușita
plural
  • încrușiți
  • ‑ncrușiți
  • încrușiții
  • ‑ncrușiții
  • încrușite
  • ‑ncrușite
  • încrușitele
  • ‑ncrușitele
genitiv-dativ singular
  • încrușit
  • ‑ncrușit
  • încrușitului
  • ‑ncrușitului
  • încrușite
  • ‑ncrușite
  • încrușitei
  • ‑ncrușitei
plural
  • încrușiți
  • ‑ncrușiți
  • încrușiților
  • ‑ncrușiților
  • încrușite
  • ‑ncrușite
  • încrușitelor
  • ‑ncrușitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: încruși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încruși
  • ‑ncruși
  • încrușire
  • ‑ncrușire
  • încrușit
  • ‑ncrușit
  • încrușitu‑
  • ‑ncrușitu‑
  • încrușind
  • ‑ncrușind
  • încrușindu‑
  • ‑ncrușindu‑
 singular plural
  • încrușește
  • ‑ncrușește
  • încrușiți
  • ‑ncrușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încrușesc
  • ‑ncrușesc
 (să)
  • încrușesc
  • ‑ncrușesc
  • încrușeam
  • ‑ncrușeam
  • încrușii
  • ‑ncrușii
  • încrușisem
  • ‑ncrușisem
a II-a (tu)
  • încrușești
  • ‑ncrușești
 (să)
  • încrușești
  • ‑ncrușești
  • încrușeai
  • ‑ncrușeai
  • încrușiși
  • ‑ncrușiși
  • încrușiseși
  • ‑ncrușiseși
a III-a (el, ea)
  • încrușește
  • ‑ncrușește
 (să)
  • încrușească
  • ‑ncrușească
  • încrușea
  • ‑ncrușea
  • încruși
  • ‑ncruși
  • încrușise
  • ‑ncrușise
plural I (noi)
  • încrușim
  • ‑ncrușim
 (să)
  • încrușim
  • ‑ncrușim
  • încrușeam
  • ‑ncrușeam
  • încrușirăm
  • ‑ncrușirăm
  • încrușiserăm
  • ‑ncrușiserăm
  • încrușisem
  • ‑ncrușisem
a II-a (voi)
  • încrușiți
  • ‑ncrușiți
 (să)
  • încrușiți
  • ‑ncrușiți
  • încrușeați
  • ‑ncrușeați
  • încrușirăți
  • ‑ncrușirăți
  • încrușiserăți
  • ‑ncrușiserăți
  • încrușiseți
  • ‑ncrușiseți
a III-a (ei, ele)
  • încrușesc
  • ‑ncrușesc
 (să)
  • încrușească
  • ‑ncrușească
  • încrușeau
  • ‑ncrușeau
  • încrușiră
  • ‑ncrușiră
  • încrușiseră
  • ‑ncrușiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încrușit, încrușităadjectiv

regional
etimologie:
  • vezi încruși DEX '98 DEX '09

crușit, crușităadjectiv

regional
etimologie:
  • vezi cruși DEX '09 DEX '98

încruși, încrușescverb

etimologie:
  • În + cruși DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.