3 intrări
26 de definiții
din care- explicative (12)
- morfologice (6)
- relaționale (7)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNCREZUT, -Ă, încrezuți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o idee foarte bună despre sine; îngâmfat, înfumurat, închipuit, fudul. – V. încrede.
încrezut, ~ă [At: LB / Pl: ~uți, ~e / E: încrede] 1 a (Îrg) Care a fost lăsat în seama cuiva cu toată încrederea Si: încredințat (8). 2 a (Îrg) În care se poate pune toată nădejdea. 3 a Sigur. 4 a Devotat. 5 a Fidel. 6-7 smf, a (Prt) (Persoană) care are o încredere nejustificată în sine. 8-9 smf, a (Persoană) care are o părere foarte bună despre sine Si: arogant. 10 a (Îrg) Plăcut.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCREZUT, -Ă, încrezuți, -te, adj. Care are o idee foarte bună despre sine; îngâmfat, înfumurat, închipuit, fudul. – V. încrede.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNCREZUT, -Ă, încrezuți, -te, adj. (Despre oameni) Care se crede prea mult, care are o idee prea bună despre sine; îngîmfat, înfumurat. Bouarul era bogat, și acum se făcuse leneș și cam încrezut. SLAVICI, N. I 50. Era foarte încrezută în frumsețea sa. RETEGANUL, P. IV 3.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCREZUT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care are o părere exagerată despre calitățile sale; plin de sine; mândru; fudul; falnic; semeț; măreț; îngâmfat; înfumurat. /v. a (se) încrede
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
încrezút, -ă adj. Care se crede mult, îngînfat, înfumurat. V. crezut și închipuit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCREDE, încred, vb. III. 1. Refl. A pune temei pe cinstea, pe sinceritatea cuiva; a se bizui, a conta pe cineva sau pe ceva. ♦ (Pop.) A avea încredere prea mare în sine; a se fuduli. ♦ A crede spusele cuiva, a da crezare. 2. Tranz. (Înv. și pop.) A încredința ceva cuiva. – În + crede.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCREDE, încred, vb. III. 1. Refl. A pune temei pe cinstea, pe sinceritatea cuiva; a se bizui, a conta pe cineva sau pe ceva. ♦ (Pop.) A avea încredere prea mare în sine; a se fuduli. ♦ A crede spusele cuiva, a da crezare. 2. Tranz. (Înv. și pop.) A încredința ceva cuiva. – În + crede.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
încrede [At: CORESI, EV. 276/23 / Pzi: încred, (înv) încrez / Cj: 3 să ~eadă, (înv) să ~ează / E: în- + crede] 1 vt (Îvr) A socoti că cineva este drept. 2-3 vr A se încredința (4-5). 4 vr A se bizui pe cineva sau pe ceva Si: a conta, a se încredința 5 vr A da cuiva crezare Si: a se încredința (7). 6-8 vt (Îvp) A încredința (1-3). 9-10 vr A pune temei (pe cinstea sau) pe sinceritatea cuiva Si: (înv) a se încredincioșa (1-2). 11-12 vtr (Rar) A se încredința (13-14). 13 vtf (Înv) A face pe cineva să treacă la altă religie Si: a converti, (înv) a încredincioșa (3). 14-15 vr (Pop) A avea încredere (prea mare) în forțele proprii. 16 vr (Pop) A se fuduli.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCREDE, încred, vb. III. 1. Refl. (Urmat de determinări în dativ sau, mai ales, introduse prin prep. «în») A crede, a avea încredere în cineva, a se bizui pe cineva, a se lăsa în nădejdea cuiva; a conta pe cineva. Încrede-te lui, cum te-ai încrezut în mine! ISPIRESCU, L. 21. Cutezătorul ce se încredea perfidelor unde. EMINESCU, N. 33. ♦ (Mai ales în construcții negative) A crede spusele cuiva, a da crezare, a-i veni cuiva să creadă. I se pare că visează, Ar zîmbi și nu se-ncrede, ar răcni și nu cutează. EMINESCU, O. I 84. Tu ești, inima-mi spune, și tot nu mă încred. ALECSANDRI, T. II 129. 2. Tranz. (Învechit, azi în poezie) A da sau a lăsa ceva cu toată încrederea în seama cuiva; a încredința cuiva ceva. De-o fi, bade, să ghicești, Îți încred o bogăție: Leagăn am să fac din tine, Și-un copil – de-o fi cu bine – Ți-l dau ție Să mi-l crești! COȘBUC, P. I 203. Ridică ochii. Vede Luceafărul. Și-ncetișor Dorințele-i încrede. EMINESCU, O. I 179. ◊ Refl. (Poetic) Barca se-ncrede în sînul mării, Luna-ntr-al nopții car zburător. ALECSANDRI, O. 149.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE ÎNCREDE mă încred intranz. 1) A avea (toată) nădejdea. Mă încred în tine. 2) (mai ales în construcții negative) A crede pe deplin spuselor; a da crezare. 3) A avea o părere exagerată despre sine; a se supraevalua. /în + a crede
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
încrede v. a se lăsa în buna credința altuia, a-și pune credința în: încrede-te în el.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încréd, -crezút, a -créde v. tr. (d. cred). Încredințez, predaŭ (Vechĭ). V. refl. Am încredere, mă sprijin pe credința (fidelitatea) altuĭa: mă încred în cineva (saŭ cuĭva).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
încrezut adj. m., s. m., pl. încrezuți; adj. f., s. f. încrezută, pl. încrezute
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*încrezut adj. m., s. m. pl. încrezuți; adj. f., s. f. încrezută, pl. încrezute
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
încrede (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă încred, 2 sg. te încrezi, 3 sg. se încrede, perf. s. 1 sg. mă încrezui, m.m.c.p. 1 pl. ne încrezuserăm; conj. prez. 1 sg. să mă încred, 3 să se încreadă; imper. 2 sg. afirm. încrede-te; ger. încrezându-mă; part. încrezut
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!încrede (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se încrede, 1 pl. ne încredem, imperf. 3 sg. se încredea, perf. s. 3 sg. se încrezu; conj. prez. 3 să se încreadă; ger. încrezându-se; part. încrezut corectat(ă)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
încrede vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încred, imperf. 3 sg. încredea; conj. prez. 3 sg. și pl. încreadă; part. încrezut
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
încred, -zui 1 aor.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNCREZUT adj. v. îngâmfat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNCREZUT adj. fudul, grandoman, infatuat, înfumurat, îngîmfat, megaloman, mîndru, orgolios, semeț, trufaș, țanțoș, vanitos, (livr.) prezumțios, suficient, (înv. și pop.) măreț, (pop. și fam.) țîfnos, (pop.) falnic, fălos, închipuit, (înv. și reg.) pîșin, (prin Ban.) măros, (prin Mold.) nărtos, (înv.) fumuros, preaînălțat, zadarnic, (fig.) bățos, înțepat, scrobit. (Ce te ții așa ~?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Încrezut ≠ modest
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNCREDE vb. v. asigura, da, încredința, înmâna, întinde, preda, remite, transmite.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNCREDE vb. 1. v. bizui. 2. a se baza, a se bizui, a conta, a se lăsa, a se sprijini. (Te poți ~ în mine!) 3. v. crede. 4. v. îngâmfa.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
încrede vb. v. ASIGURA. DA. ÎNCREDINȚA. ÎNMÎNA. ÎNTINDE. PREDA. REMITE. TRANSMITE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCREDE vb. 1. a se baza, a se bizui, a conta, a se fundamenta, a se întemeia, a se sprijini, (înv. și reg.) a se nădăi, (înv.) a se așeza, a se încredința, a se încumeta, a nădăjdui, a se semeți, a se stărui, (fig.) a miza, a se rezema. (Pe ce se ~ el?) 2. a se baza, a se bizui, a conta, a se lăsa, a se sprijini. (Te poți ~ în mine!) 3. a crede. (Mă ~ în tine!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Nimium ne crede colori (lat. „Nu te încrede prea mult în culori”) – emistih al lui Vergiliu (Egloga a II-a, vers. 17). Poetul spune prin gura păstorului Corydon: „De ce oare n-am iubit-o pe Menalca, deși pielea ei neagră n-are strălucirea pielii tale! O, dar nu te mîndri prea mult cu culoarea ta (bineînțeles: albeața pielii tale – n.n.). Zvîrlim alba (floare) de mălin și-n schimb culegem negrul hiacint”. Sensul expresiei este: nu te încrede în aparențe. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M3) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
verb (VT607) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
încrezut, încrezutăadjectiv încrezut, încrezuțisubstantiv masculin încrezută, încrezutesubstantiv feminin
- 1. (Persoană) care are o idee foarte bună despre sine. DEX '09 DLRLC
- Bouarul era bogat, și acum se făcuse leneș și cam încrezut. SLAVICI, N. I 50. DLRLC
- Era foarte încrezută în frumsețea sa. RETEGANUL, P. IV 3. DLRLC
-
etimologie:
- încrede DEX '98 DEX '09
încrede, încredverb
- 1. A pune temei pe cinstea, pe sinceritatea cuiva; a se bizui, a conta pe cineva sau pe ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Încrede-te lui, cum te-ai încrezut în mine! ISPIRESCU, L. 21. DLRLC
- Cutezătorul ce se încredea perfidelor unde. EMINESCU, N. 33. DLRLC
- 1.1. A avea încredere prea mare în sine; a se fuduli. DEX '09 DEX '98sinonime: fuduli supraevalua
- 1.2. A crede spusele cuiva, a da crezare. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: crede
- I se pare că visează, Ar zîmbi și nu se-ncrede, ar răcni și nu cutează. EMINESCU, O. I 84. DLRLC
- Tu ești, inima-mi spune, și tot nu mă încred. ALECSANDRI, T. II 129. DLRLC
-
-
- 2. A încredința ceva cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: încredința
- De-o fi, bade, să ghicești, Îți încred o bogăție: Leagăn am să fac din tine, Și-un copil – de-o fi cu bine – Ți-l dau ție Să mi-l crești! COȘBUC, P. I 203. DLRLC
- Ridică ochii. Vede Luceafărul. Și-ncetișor Dorințele-i încrede. EMINESCU, O. I 179. DLRLC
- Barca se-ncrede în sînul mării, Luna-ntr-al nopții car zburător. ALECSANDRI, O. 149. DLRLC
-
etimologie:
- În + crede DEX '98 DEX '09