13 definiții pentru încontra
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNCONTRA, încontrez, vb. I. Refl. (Pop.) A se împotrivi, a se opune; p. ext. a se lua la harță, a se ciocni în păreri (cu cineva). – În + contra.
ÎNCONTRA, încontrez, vb. I. Refl. (Pop.) A se împotrivi, a se opune; p. ext. a se lua la harță, a se ciocni în păreri (cu cineva). – În + contra.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
încontra1 av [At: DA / E: în- + contra2] (Îrg) Împotrivă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încontra2 [At: PAMFILE, DUȘM. 207 / Pzi: ~rez / E: în- + contra3] (Pop) 1-2 vtr A (se) opune. 3-4 vtr A (se) contrazice. 5 vr (Pex) A se lua la ceartă Si: a se certa.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCONTRA, încontrez, vb. I. Refl. (Popular) A se împotrivi, a se opune, a se lua la harță (cu cineva), a se ciocni în păreri. Avem în sat un căpău, unul care se-ncontrează cu mine. CAMILAR, N. II 409. Nu era greu de priceput că, pe drum, el se încontrase cu ei. PAS, L. I 40. Se cam încontrau dumnealor, domnii profesori. SADOVEANU, N. F. 150.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE ÎNCONTRA mă ~ez intranz. pop. A se ciocni în păreri (unul cu altul); a nu fi de acord unul cu altul. [Sil. -con-tra] /în + contra
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*încontréz (mă) v. refl. Munt. Fam. Mă opun, mă pun contra cuĭva.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
încontra (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă încontrez, 3 se încontrează; conj. prez. 1 sg. să mă încontrez, 3 să se încontreze; imper. 2 sg. afirm. încontrează-te; ger. încontrându-mă corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!încontra (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se încontrează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
încontra vb., ind. prez. 1 sg. încontrez, 3 sg. și pl. încontrează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNCONTRA vb. v. contrazice, împotrivi, opune.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
încontra vb. v. CONTRAZICE. ÎMPOTRIVI. OPUNE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ancontra La Valentin Gr. Chelaru, BPh., IV, 106, a se ancontra „a se lua la ceartă” e declarat franțuzism de mahala. Desigur, nu voi fi de acord cu termenul franțuzism (vezi LR, XV, 1 p. 219), dar cuvîntul nici nu vine din franțuzește, unde, pe cîte știu, *encontrer nu e atestat (cel mult ar putea fi vorba de un cuvînt francez format în România, vezi p. 19 u.). Nici L. Spitzer, BPh., V p. 183, nu rezolvă problema trimițînd la fr. rencontre. De fapt, ancontra e o simplă variantă a lui încontra, atestat în DA și, cel puțin în primele decenii ale secolului nostru, răspîndit la țară (l-am auzit adesea în tinerețe la Reviga, vezi BPh., V, p. 166; vezi și Iorgu Iordan, BPh., V, p. 181). Vezi și derivatul încontreală, BPh., VII-VIII, p. 135. Cred că încontra nu e derivat de la contra, cum zice DA, ci de la substantivul contra „ceartă” (BL, VI, p. 112 u. și 153 u.). Cu toate diferențele formale, cred că avem același verb în a se încondura (încondora, Lex. reg. I, p. 51). Dacă reiau aici discuția este pentru a nota o serie de variante care par a se explica prin încrucișări cu chior: chiondora (cu o serie de derivate) și închiondora (de asemenea cu derivate) la Udrescu, chiondorî și condorî la Scriban (care trimite, pentru derivatul chiondorîș, condorîș, la magh. kondoros „încrețit”; Tamás nu inserează cuvîntul), închiondorî la TDRG și CADE, ciondorîș, în Lex. reg. I, p. 113.
- sursa: GAER (1975)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
încontra, încontrez I. v. t. a contrazice, a combate II. v. r. a se opune, a se împotrivi
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
încontra, încontrezverb
-
- Avem în sat un căpău, unul care se-ncontrează cu mine. CAMILAR, N. II 409. DLRLC
- 1.1. A se lua la harță, a se ciocni în păreri (cu cineva). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: contrazice
- Nu era greu de priceput că, pe drum, el se încontrase cu ei. PAS, L. I 40. DLRLC
- Se cam încontrau dumnealor, domnii profesori. SADOVEANU, N. F. 150. DLRLC
-
-
etimologie:
- În + contra DEX '98 DEX '09