opțiuni
  • info

2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCINCIT, -Ă, încinciți, -te, adj. Înmulțit de cinci ori, devenit de cinci ori mai mare; cvintuplu. – V. încinci.

ÎNCINCIT, -Ă, încinciți, -te, adj. Înmulțit de cinci ori, devenit de cinci ori mai mare; cvintuplu. – V. încinci.

încincit, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: încinci] 1-2 (Înmulțit sau) mărit de cinci ori Si: (înv) încinciuit2 (1-2).

ÎNCINCIT, -Ă, încinciți, -te, adj. Înmulțit sau mărit de cinci ori, devenit de cinci ori mai mare.

încincít, -ă adj. Mărit, augmentat de cincĭ orĭ. Adv. Încincit maĭ mult.

ÎNCINCI, încincesc, vb. IV. Tranz. A face de cinci ori mai mult sau mai mare. – În + cinci.

ÎNCINCI, încincesc, vb. IV. Tranz. A face de cinci ori mai mult sau mai mare. – În + cinci.

încinci vtr [At: DDRF / Pzi: ~cesc / E: în + cinci] 1-4 A (se) face de cinci ori (mai mult sau) mai mare Si: (înv) a (se) încinciui (1-4).

ÎNCINCI, încincesc, vb. IV. Tranz. A înmulți cu cinci, a face de cinci ori mai mare. Întreprinderea și-a încincit producția. ◊ Refl. pas. Veniturile gospodăriei agricole colective s-au incincit.

A ÎNCINCI ~esc tranz. A mări de cinci ori. /în + cinci

încincì v. a (se) face de cinci ori mai mare.

încincésc v. tr. Fac de cincĭ orĭ maĭ mare. V. refl. Mă fac de cincĭ orĭ maĭ mare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încincit adj. m., pl. încinciți; f. încincită, pl. încincite

*încincit adj. m., pl. încinciți; f. încincită, pl. încincite

încinci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încincesc, 3 sg. încincește, imperf. 1 încinceam; conj. prez. 1 sg. să încincesc, 3 să încincească

încinci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încincesc, imperf. 3 sg. încincea; conj. prez. 3 să încincească

încinci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încincesc, imperf. 3 sg. încincea; conj. prez. 3 sg. și pl. încincească

Intrare: încincit
încincit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încincit
  • ‑ncincit
  • încincitul
  • încincitu‑
  • ‑ncincitul
  • ‑ncincitu‑
  • încincită
  • ‑ncincită
  • încincita
  • ‑ncincita
plural
  • încinciți
  • ‑ncinciți
  • încinciții
  • ‑ncinciții
  • încincite
  • ‑ncincite
  • încincitele
  • ‑ncincitele
genitiv-dativ singular
  • încincit
  • ‑ncincit
  • încincitului
  • ‑ncincitului
  • încincite
  • ‑ncincite
  • încincitei
  • ‑ncincitei
plural
  • încinciți
  • ‑ncinciți
  • încinciților
  • ‑ncinciților
  • încincite
  • ‑ncincite
  • încincitelor
  • ‑ncincitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: încinci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încinci
  • ‑ncinci
  • încincire
  • ‑ncincire
  • încincit
  • ‑ncincit
  • încincitu‑
  • ‑ncincitu‑
  • încincind
  • ‑ncincind
  • încincindu‑
  • ‑ncincindu‑
 singular plural
  • încincește
  • ‑ncincește
  • încinciți
  • ‑ncinciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încincesc
  • ‑ncincesc
 (să)
  • încincesc
  • ‑ncincesc
  • încinceam
  • ‑ncinceam
  • încincii
  • ‑ncincii
  • încincisem
  • ‑ncincisem
a II-a (tu)
  • încincești
  • ‑ncincești
 (să)
  • încincești
  • ‑ncincești
  • încinceai
  • ‑ncinceai
  • încinciși
  • ‑ncinciși
  • încinciseși
  • ‑ncinciseși
a III-a (el, ea)
  • încincește
  • ‑ncincește
 (să)
  • încincească
  • ‑ncincească
  • încincea
  • ‑ncincea
  • încinci
  • ‑ncinci
  • încincise
  • ‑ncincise
plural I (noi)
  • încincim
  • ‑ncincim
 (să)
  • încincim
  • ‑ncincim
  • încinceam
  • ‑ncinceam
  • încincirăm
  • ‑ncincirăm
  • încinciserăm
  • ‑ncinciserăm
  • încincisem
  • ‑ncincisem
a II-a (voi)
  • încinciți
  • ‑ncinciți
 (să)
  • încinciți
  • ‑ncinciți
  • încinceați
  • ‑ncinceați
  • încincirăți
  • ‑ncincirăți
  • încinciserăți
  • ‑ncinciserăți
  • încinciseți
  • ‑ncinciseți
a III-a (ei, ele)
  • încincesc
  • ‑ncincesc
 (să)
  • încincească
  • ‑ncincească
  • încinceau
  • ‑ncinceau
  • încinciră
  • ‑ncinciră
  • încinciseră
  • ‑ncinciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încincit, încincităadjectiv

  • 1. Înmulțit de cinci ori, devenit de cinci ori mai mare. DEX '09 DLRLC
    sinonime: cvintuplu
etimologie:
  • vezi încinci DEX '09

încinci, încincescverb

  • 1. A face de cinci ori mai mult sau mai mare; a înmulți cu cinci. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Întreprinderea și-a încincit producția. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Veniturile gospodăriei agricole colective s-au încincit. DLRLC
etimologie:
  • În + cinci DEX '09 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.