2 intrări
23 de definiții
din care- explicative (10)
- morfologice (9)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNCĂIERARE, încăierări, s. f. Acțiunea de a (se) încăiera și rezultatul ei; bătaie; încăierat, încăierătură. – V. încăiera.
ÎNCĂIERARE, încăierări, s. f. Acțiunea de a (se) încăiera și rezultatul ei; bătaie; încăierat, încăierătură. – V. încăiera.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
încăierare sf [At: ODOBESCU, S. III, 124 / Pl: ~rări / E: încăiera] 1 Începere a unei bătăi Si: încăierat1 (1), (var) încăierătură (1). 2 Începere a unei lupte Si: încăierat1 (2), (var) încăierătură (2). 3 Batere a cuiva Si: încăierat1 (3), (var) încăierătură (3). 4 (Ccr) Bătaie. 5 Luptă. 6 (Rar) Hărțuială.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCĂIERARE, încăierări, s. f. Acțiunea de a se încăiera; bătaie, ciocnire. În fiecare zi aveam încăierări de avantposturi. CAMIL PETRESCU, U. N. 314. Soarele ieșise dintre nouri, se înălțase sus și privea aprins la încăierarea oamenilor. REBREANU, N. 61. Vede jos încăierarea luptătorilor voinici, Un amestec orb ca-n cuibul răscolitelor furnici. COȘBUC, P. II 45.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCĂIERARE ~ări f. 1) v. A ÎNCĂIERA și A SE ÎNCĂIERA. 2) Bătaie îndârjită între două sau mai multe persoane. ~ între tabere dușmane. /v. a (se) încăiera
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNCĂIERA, încaier, vb. I. Refl. recipr. A se lua la bătaie, a începe o luptă; a se încăibăra. ♦ Tranz. (Rar) A ataca, a hărțui. – În + caier.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCĂIERA, încaier, vb. I. Refl. recipr. A se lua la bătaie, a începe o luptă; a se încăibăra. ♦ Tranz. (Rar) A ataca, a hărțui. – În + caier.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
încăiera [At: PANN, P. V. 12/14 / Pzi: încaier / E: în- + caier] 1 vrr A se lua la bătaie. 2 vr A începe o luptă. 3 vt (Rar) A hărțui. 4 vt A face să se încaiere. 5 vt (Nob) A lua la bătaie. 6 vt A face caier din in sau din cânepă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCĂIERA, încaier, vb. I. 1. Refl. reciproc. A se lua la bătaie, a începe o luptă. M-am certat cu frate-meu și ne-am încăierat. STANCU, D. 259. S-au încăierat acolo sus, în vîrful catargului, deasupra abisului, în suflarea vîntului. BART, E. 273. ◊ (Urmat de determinări pleonastice) Era cît pe ce să se încaiere la bătaie. CREANGĂ, A. 107. Se-ncaieră la pumni Cu cine se-ntîlnește. NEGRUZZI, S. II 230. ◊ Fig. Dar culmile din dreapta și din stînga se-ncăierară deodată, schimbînd înfățișarea locului și frîngînd linia aproape dreaptă a drumului. GALACTION, O. I 37. 2. Tranz. (Rar) A ataca, a hărțui. Nenorocitul îndrăzneț, perpelindu-se ca un cîine încăierat de viespi... venea de-a rostogolul către iaz. GALACTION, O. I 44.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A ÎNCĂIERA încaier tranz. A ataca înconjurând din toate părțile. /în + caier
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE ÎNCĂIERA mă încaier intranz. A se lua la bătaie (unul cu altul); a începe să se bată (unul cu altul). /în + caier
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
încăierà v. 1. a se lua la bătaie, apucându-se de păr: era cât pe ce să se încaiere la bătaie CR.; 2. a începe lupta: oștile se încăierară. [Lit. a pune în caier (și cu sensul de «smoc de păr»): metaforă luată din tehnica țesutului].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
încăierare s. f., g.-d. art. încăierării; pl. încăierări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
încăierare s. f., g.-d. art. încăierării; pl. încăierări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
încăierare s. f., g.-d. art. încăierării, pl. încăierări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
încăiera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încaier, 2 sg. încaieri, 3 încaieră; conj. prez. 1 sg. să încaier, 3 să încaiere; imper. 2 sg. afirm. încaieră
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
încăiera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încaier, 3 încaieră
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
încăiera vb., ind. prez. 1 sg. încaier, 3 sg. și pl. încaieră; conj. prez. 3 sg. și pl. încaiere
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
încaier (v. încăiera)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
încăiera (ind. prez. 1 sg. încaier)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
încaier.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNCĂIERARE s. 1. v. bătaie. 2. harță, hărțuială, hărțuire. (O ~ în joacă.) 3. încleștare. (~ lor la luptă.) 4. înfruntare, (înv. și reg.) război, (fig.) ciocnire. (~ între unități armate dușmane.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNCĂIERARE s. 1. bătaie, luptă, (rar) încaier, încăierătură, (reg.) încăierat, (fam.) tăvăleală, trînteală. (~ dintre ei n-a durat mult.) 2. harță, hărțuială, hărțuire. (O ~ în joacă.) 3. încleștare. (~ lor la luptă.) 4. înfruntare, (înv. și reg.) război, (fig.) ciocnire. (~ între unități armate dușmane.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCĂIERA vb. 1. (pop.) a se încăibăra. (De ce v-ați ~?) 2. a se hărțui. (Se ~ în joacă.) 3. a se încleșta, (reg.) a se încocleți. (S-au ~ la luptă.) 4. a se înfrunta, (fig.) a se ciocni. (Două tabere care se ~.) 5. (înv.) a se sfădi. (Dulăii s-au ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNCĂIERA vb. 1. (pop.) a se încăibăra. (De ce v-ați ~?) 2. a se hărțui. (Se ~ în joacă.) 3. a se încleșta, (reg.) a se încocleți. (S-au ~ la luptă.) 4. a se înfrunta, (fig.) a se ciocni. (Două armate care se ~.) 5. (înv.) a se sfădi. (Dulăii s-au ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT19) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
încăierare, încăierărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) încăiera și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: bătaie ciocnire încăierat încăierătură
- În fiecare zi aveam încăierări de avantposturi. CAMIL PETRESCU, U. N. 314. DLRLC
- Soarele ieșise dintre nouri, se înălțase sus și privea aprins la încăierarea oamenilor. REBREANU, N. 61. DLRLC
- Vede jos încăierarea luptătorilor voinici, Un amestec orb ca-n cuibul răscolitelor furnici. COȘBUC, P. II 45. DLRLC
-
etimologie:
- încăiera DEX '98 DEX '09
încăiera, încaierverb
- 1. A se lua la bătaie, a începe o luptă; a se încăibăra. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: încăibăra
- M-am certat cu frate-meu și ne-am încăierat. STANCU, D. 259. DLRLC
- S-au încăierat acolo sus, în vîrful catargului, deasupra abisului, în suflarea vîntului. BART, E. 273. DLRLC
- Era cît pe ce să se încaiere la bătaie. CREANGĂ, A. 107. DLRLC
- Se-ncaieră la pumni Cu cine se-ntîlnește. NEGRUZZI, S. II 230. DLRLC
- Dar culmile din dreapta și din stînga se-ncăierară deodată, schimbînd înfățișarea locului și frîngînd linia aproape dreaptă a drumului. GALACTION, O. I 37. DLRLC
-
- Nenorocitul îndrăzneț, perpelindu-se ca un cîine încăierat de viespi... venea de-a rostogolul către iaz. GALACTION, O. I 44. DLRLC
-
-
etimologie:
- În + caier DEX '98 DEX '09