3 intrări
21 de definiții
din care- explicative (14)
- morfologice (4)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNCÂINIT, -Ă adj. v. încâinat.
încâinit, ~ă a [At: COȘBUC, AE. 31 / Pl: ~iți, ~e / E: încâini] (Rar) 1 Înrăit. 2 Câinos. 3 Încăpățânat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCÂINIT, -Ă, încâiniți, -te, adj. (Rar) Rău, câinos. ♦ Încăpățânat. – V. încâina.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNCÂINA, încăinez, vb. I. Refl. (Înv. și pop.) A deveni rău, câinos. ♦ A se încăpățâna. [Var.: încâini vb. IV] – În + câine.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCÂINAT, -Ă, încăinați, -te, adj. (Înv. și pop.) Rău, câinos. ♦ Încăpățânat. [Var.: încâinit, -ă adj.] – V. încâina.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCÂINI vb. IV v. încâina.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încâina v vz încâini
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încâini vr [At: DA ms / V: (cscj) ~na / Pzi: ~nesc / E: în- + câine] 1 (Rar) A deveni rău, câinos. 2 A se încăpățâna.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCÂINA, încâinez, vb. I. Refl. (Rar) A deveni rău, câinos. ♦ A se încăpățâna. – În + câine.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNCÎINA, încîinez, vb. I. Refl. (Rar) A deveni rău, cîinos; a se îndîrji, a se încăpățîna. Dacă văzură... că se încîinase și nu vrea să dea inelul, îl puseră jos. ISPIRESCU, L. 108.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCÎINIT, -Ă, încîiniți, -te, adj. Rău, cîinos; încăpățînat. Încîinita de iapă... împreună cu mînzii, la porunca babei s-au ascuns sub o lespede sub mare, anume numai ca pe bietul slugă să-l piardă. BOTA, P. 87. Un neghiob ce poartă-n piept Un suflet încîinit. NECULUȚĂ, Ț. D. 53. – Variantă: (regional) încînit, -ă (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 485) adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCÎNIT, -Ă adj. v. încîinit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
încâinà v. a se încăpățâna: se încâinase și nu vrea să dea inelul ISP. [V. câine].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încînéz v. tr. (d. cîne). Vechĭ. Supăr, înfuriĭ. Azĭ. Vest. încîinéz, îndărătnicesc, înfuriĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
încâinit adj. m., pl. încâiniți; f. sg. încâinită, pl. încâinite
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
!încâina (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă încâinez, 3 se încâinează, imperf. 1 sg. mă încâinam; conj. prez. 1 sg. să mă încâinez, 3 să se încâineze; imper. 2 sg. afirm. încâinează-te; ger. încâinându-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!încâina/încâini (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se încâinează/se încâinește, imperf. 3 sg. se încâina/se încâinea; conj. prez. 3 să se încâineze/să se încâinească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
încâina vb., ind. prez. 1 sg. încâinez, 3 sg. și pl. încâinează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNCÂINA vb. v. încăpățâna, îndărătnici, înrăi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
încîina vb. v. ÎNCĂPĂȚÎNA. ÎNDĂRĂTNICI. ÎNRĂI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A (se) încâina ≠ a (se) înduioșa
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| verb (V201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| verb (V401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
încâinit, încâinităadjectiv
-
- Încîinita de iapă... împreună cu mînzii, la porunca babei s-au ascuns sub o lespede sub mare, anume numai ca pe bietul slugă să-l piardă. BOTA, P. 87. DLRLC
- Un neghiob ce poartă-n piept Un suflet încîinit. NECULUȚĂ, Ț. D. 53. DLRLC
- 1.1. Încăpățânat. DEX '98 DLRLCsinonime: încăpățânat
-
etimologie:
- încâina DEX '98
încâina, încâinezverb
-
- 1.1. A se încăpățâna. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: încăpățâna îndârji îndărătnici
- Dacă văzură... că se încîinase și nu vrea să dea inelul, îl puseră jos. ISPIRESCU, L. 108. DLRLC
-
-
etimologie:
- În + câine DEX '98 DEX '09
încâinat, încâinatăadjectiv
-
- 1.1. Încăpățânat. DEX '09sinonime: încăpățânat
-
etimologie:
- încâina DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.