warning
Forma încâini este o variantă a lui încâina.

14 definiții pentru încâina

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCÂINA, încăinez, vb. I. Refl. (Înv. și pop.) A deveni rău, câinos. ♦ A se încăpățâna. [Var.: încâini vb. IV] – În + câine.

ÎNCÂINA, încâinez, vb. I. Refl. (Rar) A deveni rău, câinos. ♦ A se încăpățâna. – În + câine.

încâinà v. a se încăpățâna: se încâinase și nu vrea să dea inelul ISP. [V. câine].

încâini vr [At: DA ms / V: (cscj) ~na / Pzi: ~nesc / E: în- + câine] 1 (Rar) A deveni rău, câinos. 2 A se încăpățâna.

ÎNCÎINA, încîinez, vb. I. Refl. (Rar) A deveni rău, cîinos; a se îndîrji, a se încăpățîna. Dacă văzură... că se încîinase și nu vrea să dea inelul, îl puseră jos. ISPIRESCU, L. 108.

încînéz v. tr. (d. cîne). Vechĭ. Supăr, înfuriĭ. Azĭ. Vest. încîinéz, îndărătnicesc, înfuriĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!încâina (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă încâinez, 3 se încâinea, imperf. 1 sg. mă încâinam; conj. prez. 1 sg. să mă încâinez, 3 să se încâineze; imper. 2 sg. afirm. încâinează-te; ger. încâinându-mă

!încâina/încâini (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se încâinează/se încâinește, imperf. 3 sg. se încâina/se încâinea; conj. prez. 3 se încâineze/să se încâinească

încâina vb., ind. prez. 1 sg. încâinez, 3 sg. și pl. încâinea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCÂINA vb. v. încăpățâna, îndărătnici, înrăi.

A (se) încâina ≠ a (se) înduioșa

încîina vb. v. ÎNCĂPĂȚÎNA. ÎNDĂRĂTNICI. ÎNRĂI.

Intrare: încâina
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încâina
  • ‑ncâina
  • încâinare
  • ‑ncâinare
  • încâinat
  • ‑ncâinat
  • încâinatu‑
  • ‑ncâinatu‑
  • încâinând
  • ‑ncâinând
  • încâinându‑
  • ‑ncâinându‑
singular plural
  • încâinea
  • ‑ncâinea
  • încâinați
  • ‑ncâinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încâinez
  • ‑ncâinez
(să)
  • încâinez
  • ‑ncâinez
  • încâinam
  • ‑ncâinam
  • încâinai
  • ‑ncâinai
  • încâinasem
  • ‑ncâinasem
a II-a (tu)
  • încâinezi
  • ‑ncâinezi
(să)
  • încâinezi
  • ‑ncâinezi
  • încâinai
  • ‑ncâinai
  • încâinași
  • ‑ncâinași
  • încâinaseși
  • ‑ncâinaseși
a III-a (el, ea)
  • încâinea
  • ‑ncâinea
(să)
  • încâineze
  • ‑ncâineze
  • încâina
  • ‑ncâina
  • încâină
  • ‑ncâină
  • încâinase
  • ‑ncâinase
plural I (noi)
  • încâinăm
  • ‑ncâinăm
(să)
  • încâinăm
  • ‑ncâinăm
  • încâinam
  • ‑ncâinam
  • încâinarăm
  • ‑ncâinarăm
  • încâinaserăm
  • ‑ncâinaserăm
  • încâinasem
  • ‑ncâinasem
a II-a (voi)
  • încâinați
  • ‑ncâinați
(să)
  • încâinați
  • ‑ncâinați
  • încâinați
  • ‑ncâinați
  • încâinarăți
  • ‑ncâinarăți
  • încâinaserăți
  • ‑ncâinaserăți
  • încâinaseți
  • ‑ncâinaseți
a III-a (ei, ele)
  • încâinea
  • ‑ncâinea
(să)
  • încâineze
  • ‑ncâineze
  • încâinau
  • ‑ncâinau
  • încâina
  • ‑ncâina
  • încâinaseră
  • ‑ncâinaseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încâini
  • ‑ncâini
  • încâinire
  • ‑ncâinire
  • încâinit
  • ‑ncâinit
  • încâinitu‑
  • ‑ncâinitu‑
  • încâinind
  • ‑ncâinind
  • încâinindu‑
  • ‑ncâinindu‑
singular plural
  • încâinește
  • ‑ncâinește
  • încâiniți
  • ‑ncâiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încâinesc
  • ‑ncâinesc
(să)
  • încâinesc
  • ‑ncâinesc
  • încâineam
  • ‑ncâineam
  • încâinii
  • ‑ncâinii
  • încâinisem
  • ‑ncâinisem
a II-a (tu)
  • încâinești
  • ‑ncâinești
(să)
  • încâinești
  • ‑ncâinești
  • încâineai
  • ‑ncâineai
  • încâiniși
  • ‑ncâiniși
  • încâiniseși
  • ‑ncâiniseși
a III-a (el, ea)
  • încâinește
  • ‑ncâinește
(să)
  • încâinească
  • ‑ncâinească
  • încâinea
  • ‑ncâinea
  • încâini
  • ‑ncâini
  • încâinise
  • ‑ncâinise
plural I (noi)
  • încâinim
  • ‑ncâinim
(să)
  • încâinim
  • ‑ncâinim
  • încâineam
  • ‑ncâineam
  • încâinirăm
  • ‑ncâinirăm
  • încâiniserăm
  • ‑ncâiniserăm
  • încâinisem
  • ‑ncâinisem
a II-a (voi)
  • încâiniți
  • ‑ncâiniți
(să)
  • încâiniți
  • ‑ncâiniți
  • încâineați
  • ‑ncâineați
  • încâinirăți
  • ‑ncâinirăți
  • încâiniserăți
  • ‑ncâiniserăți
  • încâiniseți
  • ‑ncâiniseți
a III-a (ei, ele)
  • încâinesc
  • ‑ncâinesc
(să)
  • încâinească
  • ‑ncâinească
  • încâineau
  • ‑ncâineau
  • încâini
  • ‑ncâini
  • încâiniseră
  • ‑ncâiniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încâina, încâinezverb

etimologie:
  • În + câine DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.