opțiuni
  • info

2 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNAMORAT, -Ă, înamorați, -te, adj. 1. Îndrăgostit. 2. De dragoste. – V. înamora.

înamorat, ~ă [At: ȚICHINDEAL, F. 305/10 / V: (îvr) in~ / Pl: ~ați, ~e / E: înamora] (Liv) 1-2 a, smf Îndrăgostit. 3 a (Rar) De dragoste.

ÎNAMORAT, -Ă, înamorați, -te, adj. (Livr.) 1. Îndrăgostit. 2. De dragoste. – V. înamora.

ÎNAMORAT, -Ă, înamorați, -te, adj. (Învechit și livresc) 1. Îndrăgostit, amorezat. Te duci și ani de suferință N-or să te vază ochi-mi triști, Înamorați de-a ta ființă, De cum zîmbești, de cum te miști. EMINESCU, O. I 211. Lumea-namorată și de doruri plină O slăvea în taină. ALECSANDRI, P. II 26. ◊ (Substantivat) Și de la început înamoratul se arată mîndru și mărinimos. GHEREA, ST. CR. I 155. 2. De dragoste. Dulce șoaptă-namorată Prin văzduh încet zbura. ALECSANDRI, P. I 49.

ÎNAMORAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A SE ÎNAMORA. 2) rar Care ține de dragoste; propriu dragostei. /v. a (se) înamora

ÎNAMORA, înamorez, vb. I. Refl. A se îndrăgosti. – În + amor (după fr. s’enamourer).

inamora v vz înamora

inamorat2, ~ă a vz înamorat2

inamorat1 sn vz înamorat1

înamora [At: NEGRUZZI, S. I, 38 / V: (îvr) in~ / Pzi: -rez / E: în- + amor] (Liv) 1 vr A se îndrăgosti. 2 vi (Rar) A provoca îndrăgostirea cuiva.

ÎNAMORA, înamorez, vb. I. Refl. (Livr.) A se îndrăgosti. – În + amor (după fr. s’enamourer).

ÎNAMORA, înamorez, vb. I. Refl. (Învechit și livresc) A se îndrăgosti, a se amoreza. El se-namorase de-o stea zîmbitoare. ALECSANDRI, P. II 132.

ÎNAMORA vb. refl. a se îndrăgosti. (după fr. s’enamourer)

A ÎNAMORA ~ez tranz. A face să se înamoreze. /în + amor

A SE ÎNAMORA mă ~ez intranz. A prinde dragoste (față de o persoană de sex opus); a se îndrăgosti; a se amoreza. ~ de cineva. /în + amor

înamorà v. a se amoreza.

*înamoréz (mă) v. refl. (it. innamorarsi, d. amore, amor). Mă îndrăgostesc, prind ĭubire de o ființă de alt sex. (E maĭ elegant de cît a se amoreza).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înamora (a se ~) (înv.) (desp. î-na-/în-a-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă înamorez, 3 se înamorează; conj. prez. 1 sg. să mă înamorez, 3 să se înamoreze; imper. 2 sg. afirm. înamorează-te; ger. înamorându-mă

!înamora (a se ~) (î-na-/în-a-) vb. refl., ind. prez. 3 se înamorează

înamora vb. (sil. mf. în-), ind. prez. 1 sg. înamorez, 3 sg. și pl. înamorează

înamorez.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNAMORAT adj. v. amorezat, îndrăgostit.

înamorat adj. v. AMOREZAT. ÎNDRĂGOSTIT.

ÎNAMORA vb. v. amoreza, îndrăgosti.

înamora vb. v. AMOREZA. ÎNDRĂGOSTI.

Intrare: înamorat
înamorat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înamorat
  • ‑namorat
  • înamoratul
  • înamoratu‑
  • ‑namoratul
  • ‑namoratu‑
  • înamorată
  • ‑namorată
  • înamorata
  • ‑namorata
plural
  • înamorați
  • ‑namorați
  • înamorații
  • ‑namorații
  • înamorate
  • ‑namorate
  • înamoratele
  • ‑namoratele
genitiv-dativ singular
  • înamorat
  • ‑namorat
  • înamoratului
  • ‑namoratului
  • înamorate
  • ‑namorate
  • înamoratei
  • ‑namoratei
plural
  • înamorați
  • ‑namorați
  • înamoraților
  • ‑namoraților
  • înamorate
  • ‑namorate
  • înamoratelor
  • ‑namoratelor
vocativ singular — —
plural — —
inamorat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inamorat
  • inamoratul
  • inamoratu‑
  • inamorată
  • inamorata
plural
  • inamorați
  • inamorații
  • inamorate
  • inamoratele
genitiv-dativ singular
  • inamorat
  • inamoratului
  • inamorate
  • inamoratei
plural
  • inamorați
  • inamoraților
  • inamorate
  • inamoratelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: înamora
  • silabație: î-na-mo-ra, în-a-mo-ra info
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înamora
  • ‑namora
  • înamorare
  • ‑namorare
  • înamorat
  • ‑namorat
  • înamoratu‑
  • ‑namoratu‑
  • înamorând
  • ‑namorând
  • înamorându‑
  • ‑namorându‑
 singular plural
  • înamorează
  • ‑namorează
  • înamorați
  • ‑namorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înamorez
  • ‑namorez
 (să)
  • înamorez
  • ‑namorez
  • înamoram
  • ‑namoram
  • înamorai
  • ‑namorai
  • înamorasem
  • ‑namorasem
a II-a (tu)
  • înamorezi
  • ‑namorezi
 (să)
  • înamorezi
  • ‑namorezi
  • înamorai
  • ‑namorai
  • înamorași
  • ‑namorași
  • înamoraseși
  • ‑namoraseși
a III-a (el, ea)
  • înamorează
  • ‑namorează
 (să)
  • înamoreze
  • ‑namoreze
  • înamora
  • ‑namora
  • înamoră
  • ‑namoră
  • înamorase
  • ‑namorase
plural I (noi)
  • înamorăm
  • ‑namorăm
 (să)
  • înamorăm
  • ‑namorăm
  • înamoram
  • ‑namoram
  • înamorarăm
  • ‑namorarăm
  • înamoraserăm
  • ‑namoraserăm
  • înamorasem
  • ‑namorasem
a II-a (voi)
  • înamorați
  • ‑namorați
 (să)
  • înamorați
  • ‑namorați
  • înamorați
  • ‑namorați
  • înamorarăți
  • ‑namorarăți
  • înamoraserăți
  • ‑namoraserăți
  • înamoraseți
  • ‑namoraseți
a III-a (ei, ele)
  • înamorează
  • ‑namorează
 (să)
  • înamoreze
  • ‑namoreze
  • înamorau
  • ‑namorau
  • înamorară
  • ‑namorară
  • înamoraseră
  • ‑namoraseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • inamora
  • inamorare
  • inamorat
  • inamoratu‑
  • inamorând
  • inamorându‑
 singular plural
  • inamorează
  • inamorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • inamorez
 (să)
  • inamorez
  • inamoram
  • inamorai
  • inamorasem
a II-a (tu)
  • inamorezi
 (să)
  • inamorezi
  • inamorai
  • inamorași
  • inamoraseși
a III-a (el, ea)
  • inamorează
 (să)
  • inamoreze
  • inamora
  • inamoră
  • inamorase
plural I (noi)
  • inamorăm
 (să)
  • inamorăm
  • inamoram
  • inamorarăm
  • inamoraserăm
  • inamorasem
a II-a (voi)
  • inamorați
 (să)
  • inamorați
  • inamorați
  • inamorarăți
  • inamoraserăți
  • inamoraseți
a III-a (ei, ele)
  • inamorează
 (să)
  • inamoreze
  • inamorau
  • inamorară
  • inamoraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înamorat, înamoratăadjectiv

  • 1. Amorezat, îndrăgostit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: amorezat îndrăgostit
    • format_quote Te duci și ani de suferință N-or să te vază ochi-mi triști, Înamorați de-a ta ființă, De cum zîmbești, de cum te miști. EMINESCU, O. I 211. DLRLC
    • format_quote Lumea-namorată și de doruri plină O slăvea în taină. ALECSANDRI, P. II 26. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Și de la început înamoratul se arată mîndru și mărinimos. GHEREA, ST. CR. I 155. DLRLC
  • 2. De dragoste. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dulce șoaptă-namorată Prin văzduh încet zbura. ALECSANDRI, P. I 49. DLRLC
etimologie:
  • vezi înamora DEX '98 DEX '09

înamora, înamorezverb

  • 1. A se îndrăgosti. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    sinonime: amoreza îndrăgosti
    • format_quote El se-namorase de-o stea zîmbitoare. ALECSANDRI, P. II 132. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.