2 intrări
26 de definiții
din care- explicative (15)
- morfologice (7)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNAMORARE, înamorări, s. f. Faptul de a se înamora; îndrăgostire. – V. înamora.
înamorare sf [At: EMINESCU, P. 198 / V: (îvr) in~ / Pl: ~rări / E: înamora] (Liv) 1 Îndrăgostire. 2 (Rar) Provocare a îndrăgostirii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNAMORARE, înamorări, s. f. (Livr.) Faptul de a se înamora; îndrăgostire. – V. înamora.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNAMORARE, înamorări, s. f. (Învechit și livresc) Faptul de a se înamora; îndrăgostire. Cînd dorul meu e-atîta de-adînc și-atît de sfînt... Cînd e o-namorare de tot ce e al tău, De-un zîmbet, de-un cutremur, de bine și de rău. EMINESCU, O. I 232.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNAMORA, înamorez, vb. I. Refl. A se îndrăgosti. – În + amor (după fr. s’enamourer).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
inamora v vz înamora
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
inamorare sf vz înamorare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
înamora [At: NEGRUZZI, S. I, 38 / V: (îvr) in~ / Pzi: -rez / E: în- + amor] (Liv) 1 vr A se îndrăgosti. 2 vi (Rar) A provoca îndrăgostirea cuiva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNAMORA, înamorez, vb. I. Refl. (Livr.) A se îndrăgosti. – În + amor (după fr. s’enamourer).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNAMORA, înamorez, vb. I. Refl. (Învechit și livresc) A se îndrăgosti, a se amoreza. El se-namorase de-o stea zîmbitoare. ALECSANDRI, P. II 132.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNAMORA vb. refl. a se îndrăgosti. (după fr. s’enamourer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A ÎNAMORA ~ez tranz. A face să se înamoreze. /în + amor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE ÎNAMORA mă ~ez intranz. A prinde dragoste (față de o persoană de sex opus); a se îndrăgosti; a se amoreza. ~ de cineva. /în + amor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înamorà v. a se amoreza.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*înamoréz (mă) v. refl. (it. innamorarsi, d. amore, amor). Mă îndrăgostesc, prind ĭubire de o ființă de alt sex. (E maĭ elegant de cît a se amoreza).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
înamorare (înv.) (desp. î-na-/în-a-) s. f., g.-d. art. înamorării; pl. înamorări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!înamorare (î-na-/în-a-) s. f., g.-d. art. înamorării; pl. înamorări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înamorare s. f. (sil. mf. în-), g.-d. art. înamorării; pl. înamorări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înamora (a se ~) (înv.) (desp. î-na-/în-a-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă înamorez, 3 se înamorează; conj. prez. 1 sg. să mă înamorez, 3 să se înamoreze; imper. 2 sg. afirm. înamorează-te; ger. înamorându-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!înamora (a se ~) (î-na-/în-a-) vb. refl., ind. prez. 3 se înamorează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înamora vb. (sil. mf. în-), ind. prez. 1 sg. înamorez, 3 sg. și pl. înamorează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înamorez.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNAMORARE s. v. îndrăgostire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înamorare s. v. ÎNDRĂGOSTIRE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNAMORA vb. v. amoreza, îndrăgosti.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înamora vb. v. AMOREZA. ÎNDRĂGOSTI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: în-
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: î-na-mo-ra, în-a-mo-ra
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
înamorare, înamorărisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a se înamora. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: îndrăgostire
- Cînd dorul meu e-atîta de-adînc și-atît de sfînt... Cînd e o-namorare de tot ce e al tău, De-un zîmbet, de-un cutremur, de bine și de rău. EMINESCU, O. I 232. DLRLC
-
etimologie:
- înamora DEX '98 DEX '09
înamora, înamorezverb
- 1. A se îndrăgosti. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00sinonime: amoreza îndrăgosti
- El se-namorase de-o stea zîmbitoare. ALECSANDRI, P. II 132. DLRLC
-
etimologie:
- În + amor DEX '09 DEX '98
- s’enamourer DEX '09 DEX '98 MDN '00