DEX online - Căutare: înșela

înșela (a induce în eroare) verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) înșela	înșelare	înșelat	înșelând	singular	plural
		(a) înșela	înșelare	înșelat	înșelând	înșală	înșelați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	înșel	(să) înșel	înșelam	înșelai	înșelasem
	a II-a (tu)	înșeli	(să) înșeli	înșelai	înșelași	înșelaseși
	a III-a (el, ea)	înșală	(să) înșele	înșela	înșelă	înșelase
plural	I (noi)	înșelăm	(să) înșelăm	înșelam	înșelarăm	înșelaserăm, înșelasem
	a II-a (voi)	înșelați	(să) înșelați	înșelați	înșelarăți	înșelaserăți, înșelaseți
	a III-a (ei, ele)	înșală	(să) înșele	înșelau	înșelară	înșelaseră

înșela (a pune șaua) verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) înșela	înșelare	înșelat	înșelând	singular	plural
		(a) înșela	înșelare	înșelat	înșelând	înșală	înșelați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	înșel	(să) înșel	înșelam	înșelai	înșelasem
	a II-a (tu)	înșeli	(să) înșeli	înșelai	înșelași	înșelaseși
	a III-a (el, ea)	înșală	(să) înșale	înșela	înșelă	înșelase
plural	I (noi)	înșelăm	(să) înșelăm	înșelam	înșelarăm	înșelaserăm, înșelasem
	a II-a (voi)	înșelați	(să) înșelați	înșelați	înșelarăți	înșelaserăți, înșelaseți
	a III-a (ei, ele)	înșală	(să) înșale	înșelau	înșelară	înșelaseră

Link către această paradigmă

ÎNȘELÁ, înșél, vb. I. I. Tranz. (Înv.) A pune șaua pe cal, a înșeua. II. 1. Tranz. A induce în eroare, a abuza de buna-credință a cuiva; a amăgi. ♢ Expr. A înșela așteptările = a dezamăgi. ♦ (Despre simțuri, facultăți psihice) A nu (mai) funcționa bine, a da o imagine eronată, neconformă realității. Mă înșală memoria. 2. Refl. A-și forma o părere eronată despre cineva sau ceva; a greși. 3. Tranz. A încălca fidelitatea conjugală; p. gener. a fi necredincios în dragoste. ♦ A ademeni, a seduce o fată, o femeie. – Lat. in-sellare.
Sursa: DEX '98 | Trimisă de valeriu, 25 Apr 2003 | Greșeală de tipar

ÎNȘELÁ vb. 1. a ademeni, a amăgi, a încânta, a minți, a momi, a păcăli, a prosti, a purta, a trișa, (livr.) a iluziona, (înv. și reg.) a juca, a planisi, a poticări, a prilesti, a sminti, a smomi, a șutili, (reg.) a șugui, (Transilv. și Ban.) a celui, (Munt.) a mâglisi, (Transilv.) a tășca, (înv.) a aromi, a blăzni, a gâmbosi, a măguli, a mistifica, a surprinde, (fam.) a duce, a fraieri, a șmecheri, (fam. fig.) a arde, a frige, a încălța, a pingeli, a pingelui, a pârli, a potcovi, a prăji, (Mold. fig.) a boi, (înv. fig.) a luneca. (I-a ~ cu vorbe frumoase.) 2. a trăda, (înv.) a vicleni, (fam. fig.) a încornora. (Și-a ~ nevasta.) 3. v. escroca. 4. a greși. (S-a ~ în privința lui.)
Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greșeală de tipar

ÎNȘELÁ vb. v. înșeua.
Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greșeală de tipar

înșelá vb., ind. prez. 1 sg. înșél, 3 sg. și pl. înșálă; conj. prez. 3 sg. și pl. înșéle
Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar

A ÎNȘELÁ¹ înșél tranz. 1) (persoane) A face să se înșele (recurgând la diverse mijloace necinstite); a păcăli; a amăgi; a minți. 2) (despre auz, văz, memorie etc.) A înceta de a mai sluji normal. Auzul îl înșală (pe cineva). 3) (persoane, mai ales femei) A determina la relații sexuale prin promisiuni false; a ademeni; a seduce. 4) (soțul sau soția) A jigni prin încălcarea fidelității conjugale. /<lat. insellare
Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 | Greșeală de tipar

A SE ÎNȘELÁ mă înșél intranz. A lua un neadevăr drept adevăr; a cădea în eroare; a se păcăli; a se amăgi. ♢ ~ în așteptările sale a se dezamăgi; a se deziluziona. /<lat. insellare
Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 | Greșeală de tipar