opțiuni
  • info

2 intrări

8 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPUTERNICIT, -Ă, împuterniciți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) autorizată a săvârși ceva în numele altcuiva; mandatar. – V. împuternici.

împuternicit1 sn [At: MDA ms / Pl: (rar) ~uri / E: împuternici] 1 (Rar) Întărire. 2 Împuternicire (3). 3 (Îvp) Opintire. 4 (Îvp) Însănătoșire. 5 (Jur) Mandatare. 6 Împuternicire (8).

împuternicit2, ~ă [At: BĂLCESCU, M. V. 31 / Pl: ~iți, ~e / E: împuternici] 1 a Întărit. 2 a Însănătoșit. 3-4 smf, a (Jur) (Persoană) care este autorizată să săvârșească ceva în numele altcuiva Si: mandatar, plenipotențiar, reprezentant.

ÎMPUTERNICIT, -Ă, împuterniciți, -te, s. m. și f. Persoană autorizată a săvârși ceva în numele altcuiva; mandatar. – V. împuternici.

ÎMPUTERNICIT, -Ă, împuterniciți, -te, s. m. și f. Persoană autorizată a săvîrși ceva în numele altcuiva; reprezentant, mandatar.

împuternicít, -ă adj. și s. Care are depline puterĭ, plenipotențiar.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPUTERNICIT s. 1. v. delegat. 2. v. reprezentant. 3. v. procurist.

ÎMPUTERNICIT s. 1. delegat, emisar, mesager, reprezentant, sol, trimis, (prin Transilv.) mînat, (înv.) misit, rugător, solitor. (~ al unui stat străin.) 2. mandatar, reprezentant, (înv.) ispravnic, mandator. (El e ~ meu.) 3. mandatar, procurator, procurist, (înv.) procurant. (~ al unei întreprinderi.)

Intrare: împuternicită
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împuternicită
  • ‑mputernicită
  • împuternicita
  • ‑mputernicita
plural
  • împuternicite
  • ‑mputernicite
  • împuternicitele
  • ‑mputernicitele
genitiv-dativ singular
  • împuternicite
  • ‑mputernicite
  • împuternicitei
  • ‑mputernicitei
plural
  • împuternicite
  • ‑mputernicite
  • împuternicitelor
  • ‑mputernicitelor
vocativ singular
  • împuternicită
  • ‑mputernicită
  • împuternicito
  • ‑mputernicito
plural
  • împuternicitelor
  • ‑mputernicitelor
Intrare: împuternicit (adj.)
împuternicit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împuternicit
  • ‑mputernicit
  • împuternicitul
  • împuternicitu‑
  • ‑mputernicitul
  • ‑mputernicitu‑
  • împuternicită
  • ‑mputernicită
  • împuternicita
  • ‑mputernicita
plural
  • împuterniciți
  • ‑mputerniciți
  • împuterniciții
  • ‑mputerniciții
  • împuternicite
  • ‑mputernicite
  • împuternicitele
  • ‑mputernicitele
genitiv-dativ singular
  • împuternicit
  • ‑mputernicit
  • împuternicitului
  • ‑mputernicitului
  • împuternicite
  • ‑mputernicite
  • împuternicitei
  • ‑mputernicitei
plural
  • împuterniciți
  • ‑mputerniciți
  • împuterniciților
  • ‑mputerniciților
  • împuternicite
  • ‑mputernicite
  • împuternicitelor
  • ‑mputernicitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împuternicit, împuternicițisubstantiv masculin
împuternicită, împuternicitesubstantiv feminin
împuternicit, împuternicităadjectiv

etimologie:
  • vezi împuternici DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.