împrăștiere sf [At: I. IONESCU, C. 55 / V: (înv) ~iare / Pl: ~ri / E: împrăștia] 1-2 (Plecare sau) alungare în toate direcțiile. 3 Fugă în toate părțile. 4 Risipire. 5-7 Dezmembrare (prin cădere) (prin rupere sau) prin răsturnare. 8-9 (Fig) Dispariție (a gândurilor sau) a unei stări sufletești apăsătoare. 10 Răspândire a lichidelor. 11 Cheltuire a averii. 12 Dezumflare a unui abces. 13 (Șfg) Năruire a unei gospodării. 14 (Pgn; fig) Extindere.

ÎMPRĂȘTIERE, împrăștieri, s. f. Acțiunea de a (se) împrăștia; risipire, răspîndire. – Pronunțat: -ti-e-.

împrăștiere f. acțiunea de a (se) împrăștia: 1. dispersiune; 2. fig. propagare.

împrăschia v vz împrăștia

împrăștia [At: DOSOFTEI, V. S. 21 / V: (îvp) ~ăschia / Pzi: împrăștii / E: în- + praștie] 1-2 vtr (A face să plece sau) a pleca în toate direcțiile. 3-4 vtr (A face să fugă sau) a fugi în toate părțile. 5-6 vtr A (se) risipi. 7-12 vtr (Pan) A (se) dezmembra (prin cădere) (prin rupere sau) prin răsturnare. 13-14 vt (Fig) A face să dispară (gândurile sau) o stare sufletească apăsătoare. 15-16 vtr (D. lichide) A (se) răspândi. 17-18 vtr (D. avere) A (se) cheltui. 19-20 vtr (D. umflături) A (se) dezumfla. 21-22 vtr (Pgn; fig) A (se) extinde. 22-23 vtr (D. gospodărie; șfg) A (se) nărui. ^[1]

împrăștiare sf vz împrăștiere

ÎMPRĂȘTIA, împrăștii, vb. I. Tranz. 1. A trimite (a arunca, a goni) în diferite părți; a risipi. Poliția veni și împrăștie norodul. BOLINTINEANU, O. 405. Vestindu-se lui Mihai primejdia ce-l amenința, își strînse în grabă oastea pe lîngă dînsul și împrăștie călăreți... în toate unghiurile țării, strigînd că intră sabie de turci și tătari în țară. BĂLCESCU, O. II 48. ◊ Absol. Am o găină neagră și una albă; cea neagră strînge, iar cea albă împrăștie (Ziua și noaptea). GOROVEI, C. 138. ♦ Fig. A face să dispară; a risipi. Glasul acesta aspru și ciudat îi împrăștie deodată orice teamă. REBREANU, R. I 216. Căuta să-i afle din ochi gîndurile, nevoile, supărările pe care el credea c-ar ști să le împrăștie. VLAHUȚĂ, O. A. III 81. Într-o zi, neștiind ce să fac ca să împrăștii tristețea de care eram cuprins, m-am dus să văd pre doctorul H. NEGRUZZI, S. I 293. ♦ Refl. (Mai ales despre o colectivitate, o mulțime etc.) A se răspîndi, a se risipi; a se răsfira. Oamenii se împrăștiau tăcuți, cu părere de rău că filmul se sfîrșise. CAMILAR, TEM. 52. Coloanele de fum se aplecau, împrăștiindu-se pe fața pămîntului. SADOVEANU, B. 25. Vitele se-mprăștiară prin grîu. SANDU-ALDEA, U. P. 94. Voi împrăștiați-vă care încotro și vă duceți acasă. ISPIRESCU, L. 318. Răsfiratul păr de aur peste perini se-mprăștie. EMINESCU, O. I 79. ♦ (Cu privire la lichide) A lăsa să curgă, a vărsa. Și fierul ce-mi va face jos capul a cădea Nu va putea vreodată a împrăștia din vine Cît sînge-n mii de lupte vărsă sabia mea. MACEDONSKI, O. I 251. 2. A răspîndi, a difuza. În grădină, în lumina de basm a lunii, florile împrăștiau un miros îmbătător. SADOVEANU, O. III 175. Vartolomeu Diaconu apăru din biroul său, împrăștiind știrea că expresul a trecut de ultima stație. C. PETRESCU, A. 426. Cîteva felinare de hîrtie colorată, atîrnate de crengile copacilor, împrăștiau o lumină discretă. VLAHUȚĂ, O. A. 243. (Fig.) O tăcere mare era împrăștiată pretutindeni, pe șesuri și văi, și o pîclă de toamnă învăluia totul. SADOVEANU, O. I 361. ◊ Refl. Îndată s-a împrăștiat un miros de pîine arsă. C. PETRESCU, C. V. 120. Cîntecul se împrăștiă în tot satul. SANDU-ALDEA, U. P. 206. Lumea-l crezuse mort pe Făt-Frumos, și de aceea, cînd se împrăștiă faima venirii lui... oamenii așteptau murmurînd. EMINESCU, N. 27. (Fig.) Castelul în ruine domnește peste vale... Din turnuri retezate se-mprăștie o jale. MACEDONSKI, O. I 23. – Pronunțat: -ti-a.

A ÎMPRĂȘTIA împrăștii tranz. 1) A face să se împrăștie; a risipi; a dispersa. 2) fig. (gânduri, sentimente) A face să se uite. [Sil. îm-prăș-] /în + praștie

A SE ÎMPRĂȘTIA pers. 3 se împrăștie intranz. A se răspândi în diferite direcții sau pe un spațiu mai mare; a se risipi; a se dispersa. S-au ~at în toate părțile. /în + praștie

împrăștiá v. 1. a arunca încoace și încolo: vântul a împrăștiat frunzele; 2. a trimite sau duce în diferite locuri: a împrăștia trupe; fig. a împrăștia o veste; 3. a pune pe fugă, în dezordine: i-a împrăștiat pe dușmani. [Lit. a arunca cu praștia: termen tehnic generalizat].

împrăștiĭ, a -á v. tr. (d. praștie. V. împroșc). Răspîndesc, risipesc, arunc în toate părțile: vîntu împrăștie frunzele, artileria împrăștie dușmaniĭ. Trimete în diferite locurĭ: comandamentu îșĭ împrăștié trupele. Fig. Ziarele împrăștie veștĭ. – Vechĭ și răsprăștiĭ.

împrăștiere (desp. -ti-e-) s. f., g.-d. art. împrăștierii; pl. împrăștieri

împrăștiere (-ti-e-) s. f., g.-d. art. împrăștierii; pl. împrăștieri

împrăștiere s. f. (sil. -ti-e-), g.-d. art. împrăștierii; pl. împrăștieri

împrăștia (a ~) (desp. -ti-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. împrăștii, 3 împrăștie (desp. -ti-e), 1 pl. împrăștiem; conj. prez. 1 și 2 sg. să împrăștii, 3 să împrăștie; ger. împrăștiind (desp. -ti-ind)

împrăștia (a ~) (-ti-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. împrăștii, 3 împrăștie (-ti-e), 1 pl. împrăștiem; conj. prez. 3 să împrăștie; ger. împrăștiind (-ti-ind)

împrăștia vb. (sil. -ti-a), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. împrăștii, 3 sg. și pl. împrăștie (sil. -ti-e), 1 pl. împrăștiem; ger. împrăștiind (sil. -ti-ind)

împrăștia (i-a) (ind. prez. 1 sg. împrăștii, 1 pl. împrăștiem, ger. împrăștiind)

împrăștiu, -tii 2, -tiam 1 imp., -tiat prt., -tiind ger., -tiere inf. s.

ÎMPRĂȘTIERE s. 1. dispersare, dispersie, răsfirare, răspândire, răzlețire, risipire, (înv.) risipă. (~ mulțimii.) 2. v. risipire. 3. ridicare, risipire. (~ ceții.) 4. risipire, spulberare. (~ frunzelor, a prafului.) 5. prefirare, presărare, presărat, răsfirare, răspândire, risipire. (~ nisipului pe alee.) 6. v. difuzare. 7. difuzare, răspândire, revărsare. (~ luminii în toate ungherele.) 8. v. răspândire. 9. v. emanație.

ÎMPRĂȘTIERE s. 1. dispersare, dispersie, răsfirare, răspîndire, răzlețire, risipire, (înv.) risipă. (~ mulțimii.) 2. risipire, (înv. și reg.) spargere, spart. (~ norilor.) 3. ridicare, risipire. (~ ceții.) 4. risipire, spulberare. (~ frunzelor, a prafului.) 5. prefirare, presărare, presărat, răsfirare, răspîndire, risipire. (~ nisipului pe alee.) 6. difuzare, propagare, răspîndire. (~ unor radiații.) 7. difuzare, răspîndire, revărsare. (~ luminii în toate ungherele.) 8. propagare, răspîndire, (livr.) diseminare, (pop.) lățire. (~ unor zvonuri mincinoase.) 9. degajare, emanare, emanație, emisiune, exalare, exalație, răspîndire, (înv.) răsfugare. (~ de gaze din sobă.)

ÎMPRĂȘTIA vb. 1. a (se) dispersa, a (se) răsfira, a (se) răspândi, a (se) răzleți, a (se) risipi, (pop.) a (se) răzni, (înv. și reg.) a (se) rășchira. (S-au ~ în toate părțile.) 2. a (se) răspândi, a (se) răzleți, a (se) risipi, (pop.) a (se) năsădi, (înv. și reg.) a (se) sparge, a (se) spărgălui, (prin Olt. și Ban.) a (se) sprânji, (înv.) a (se) scociorî, a (se) scodoli. (I s-a ~ întreaga turmă.) 3. v. risipi. 4. v. spulbera. 5. a se ridica, a se risipi. (Ceața s-a ~.) 6. a risipi, a spulbera, (pop.) a zburătăci. (Vântul ~ frunzele.) 7. a (se) prefira, a (se) presăra, a (se) răsfira, a (se) răspândi, a (se) risipi. (A ~ nisip peste tot.) 8. v. presăra. 9. v. răspândi. 10. v. cheltui. 11. a (se) răspândi, a (se) revărsa, a (se) risipi, a (se) vărsa. (Soarele ~ o căldură plăcută.) 12. a arunca, a da, a răspândi. (Luna ~ sclipiri vii.) 13. a scăpăra. (Focul ~ mii de scântei.) 14. v. difuza. 15. a (se) difuza, a (se) duce, a (se) întinde, a (se) lăți, a (se) propaga, a (se) răspândi, a (se) transmite, (rar) a (se) vehicula, (înv.) a (se) povesti, a (se) vesti. (Știrea s-a ~ peste tot.) 16. a circula, a se extinde, a se întinde, a se lăți, a se propaga, a se răspândi, a se transmite, (înv.) a se rășchira, a se tinde. (Zvonul s-a ~ din gură în gură.) 17. v. emana. 18. v. propaga.

ÎMPRĂȘTIA vb. 1. a (se) dispersa, a (se) răsfira, a (se) răspîndi, a (se) răzleți, a (se) risipi, (pop.) a (se) răzni, (înv. și reg.) a (se) rășchira. (S-au ~ în toate părțile.) 2. a (se) răspîndi, a (se) răzleți, a (se) risipi, (pop.) a (se) năsădi, (înv. și reg.) a (se) sparge, a (se) spărgălui, (prin Olt. și Ban.) a (se) sprînji, (înv.) a (se) scociorî, a (se) scodoli. (I s-a ~ întreaga turmă.) 3. a risipi, a spulbera, a vîntura, (înv.) a spîrcui. (A-i ~ pe dușmani în cele patru zări.) 4. a (se) destrăma, a (se) risipi, a (se) spulbera, (Olt.) a (se) vărzui, (înv.) a (se) rășchira, (pop., fig.) a (se) răzbuna. (După ploaie, norii s-au ~.) 5. a se ridica, a se risipi. (Ceața s-a ~.) 6. a risipi, a spulbera, (pop.) a zburătăci. (Vîntul ~ frunzele.) 7. a (se) prefira, a (se) presăra, a (se) răsfira, a (se) răspîndi, a (se) risipi. (A ~ nisip peste tot.) 8. a presăra, a pune, a răsfira. (A ~ sare, zahăr pe bucate.) 9. a presăra, a răspîndi, a semăna, (rar) a scutura. (~ flori în calea cuiva.) 10. a arunca, a azvîrli, a cheltui, a irosi, a prăpădi, a risipi, a zvîrli, (livr.) a prodiga, (înv. și reg.) a prăda, (reg.) a mătrăși, a părădui, (Transilv.) a spesa, (înv.) a rășchira, (grecism înv.) a afierosi, (fig.) a înghiți, a mînca, a păpa, a toca. (Și-a ~ averea; își ~ banii pe toate fleacurile.) 11. a (se) răspîndi, a (se) revărsa, a (se) risipi, a (se) vărsa. (Soarele ~ o căldură plăcută.) 12. a arunca, a da, a răspîndi. (Luna ~ sclipiri vii.) 13. a scăpăra. (Focul ~ mii de scîntei.) 14. a (se) difuza, a (se) răspîndi, a (se) revărsa. (Lumina se ~ în toate ungherele.) 15. a (se) difuza, a (se) duce, a (se) întinde, a (se) lăți, a (se) propaga, a (se) răspîndi, a (se) transmite, (rar) a (se) vehicula, (înv.) a (se) povesti, a (se) vesti. (Știrea s-a ~ peste tot.) 16. a circula, a se extinde, a se întinde, a se lăți, a se propaga, a se răspîndi, a se transmite, (înv.) a se rășchira, a se tinde. (Zvonul s-a ~ din gură în gură.) 17. a degaja, a emana, a emite, a exala, a răspîndi, a scoate, (înv.) a răsfuga, a slobozi. (Soba ~ gaze.) 18. a propaga, a răspîndi, (fig.) a semăna. (~ discordia între ei.)

A se împrăștia ≠ a se aduna

A împrăștia ≠ a aduna, a grămădi

A (se) împrăștia ≠ a (se) strânge, a (se) îngrămădi

ÎMPRĂȘTIÉRE (< împrăștia) s. f. 1. Acțiunea de a se împrăștia; dispersare. 2. (FIZ.) Fenomen de răspândire în toate direcțiile a unui fascicul de radiații ondulatorii sau corpusculare care lovesc sau care traversează o substanță (ex. î. luminii); difuzie (2). 3. (MAT.) Împrăștierea erorilor = modul de repartiție a erorilor aleatorii, reprezentat de o funcție ce exprimă probabilitatea producerii lor. Reprezentarea grafică a acesteia dă o curbă (curba clopotului sau curba lui Gauss). 4. (MILIT.) Răspândire a punctelor de cădere a proiectilelor trase succesiv dintr-o gură de foc, păstrând neschimbate elementele de tragere.

DA ZDRASVUET SOLNȚE, DA SKROETSEA TMA! (ДА ЗДΡАВСТВЧEТ СОЛНЦE, ДА CКPOETCЯ TЪMA) (rus.) trăiască soarele, împrăștie negurile! – Pușkin, „Vahkiceskaia pesnea” – Lumina rațiunii împrăștie întunericul ignoranței.